Primăria Timișoara a ratat termenul contractual, apoi termenul PNRR, iar peste 10 milioane de lei trebuie asigurați din bugetul local pentru continuarea și finalizarea Traseului Revoluției.
Cu puțin peste o lună înainte de comemorarea evenimentelor din Decembrie 1989, proiectul nu este încă recepționat, iar printre cei care îl contestă se numără chiar oameni care au participat la Revoluție și ale căror mărturii administrația le-a gravat în bronz. Ei reclamă erori, inadvertențe istorice și observații ignorate în timpul consultărilor.
Traseul Revoluției trebuia să fie unul dintre proiectele simbolice ale Timișoarei, cu nouă locuri ale orașului legate de Decembrie 1989, unite prin monumente orizontale, granit turcoaz, bronz, texte explicative și mărturii ale celor care au fost acolo.
Dincolo de simbolistică, există însă o contabilitate greu de ignorat.
Proiectul are o valoare totală de peste 22,35 milioane de lei. Contractul pentru execuția lucrărilor, atribuit firmei THEDA MAR DESIGN SRL, este de aproximativ 7,69 milioane de lei cu TVA și avea termen contractual de finalizare 2 mai 2026. Termenul nu a fost respectat. A urmat și termenul-limită PNRR, 31 august 2026, care a fost ratat la rândul său.
Pe 15 septembrie, Consiliul Local Timișoara a aprobat oficial asigurarea a 10.029.952,81 lei din bugetul local pentru continuarea, finalizarea, recepția și punerea în funcțiune a investiției.
Este importantă o precizare. Cei peste 10 milioane de lei nu reprezintă automat un prejudiciu și nici nu se poate spune, în lipsa decontului final, că întreaga finanțare PNRR anunțată inițial a fost pierdută. Documentele municipalității indicau însă o finanțare nerambursabilă neaccesată estimată la 9.713.540,08 lei, în timp ce suma cerută până atunci la rambursare era de numai 833.750,25 lei.
Cu alte cuvinte, administrația a ratat fereastra în care proiectul trebuia finalizat pentru a beneficia integral de mecanismul european și a mutat continuarea investiției pe bugetul Timișoarei.
Problemele nu s-au oprit la bani.
Unele plăci de granit turcoaz s-au fisurat sau deteriorat încă înainte de finalizarea lucrărilor. În mai 2026, viceprimarul Ruben Lațcău recunoștea că materialul ales a necesitat teste suplimentare și că era luată în calcul inclusiv înlocuirea sa. În august, lucrările au fost reluate după luni de pauză, cu doar câteva zile înainte de expirarea termenului PNRR.
Pe 14 septembrie, Lațcău anunța că lucrările sunt finalizate și aprecia calitatea lor drept „bună spre foarte bună”.
Numai că finalizarea anunțată nu a însemnat și recepția lucrării.
La verificările premergătoare recepției au fost constatate noi neconformități. Constructorul și-a asumat remedierea lor până în 15 noiembrie 2026, iar Primăria nu a comunicat nici lista completă a problemelor și nici o dată certă pentru recepția propriu-zisă.
La 14 noiembrie, cu puțin peste o lună înainte de zilele în care Timișoara comemorează Revoluția, gardurile de șantier sunt încă prezente în unele dintre punctele traseului.
Dar problema financiară și cea de execuție sunt doar jumătate din poveste.
Cosmin Tabără: „Revoluția din Timișoara merită adevărul în fiecare detaliu”
Sâmbătă, 14 noiembrie, fostul viceprimar liberal al Timișoarei, Cosmin Tabără, a cerut public administrației să verifice din nou Traseul Revoluției împreună cu oamenii care au participat efectiv la evenimentele din 1989.
Tabără nu contestă necesitatea proiectului. Contestă modul în care memoria istorică a fost transpusă în teren.
„Problema nu este atunci când nu cunoști toate detaliile, ci atunci când printre noi sunt și cei care au făcut Revoluția din 1989 și nu te consulți cu ei la fiecare pas”, scrie fostul viceprimar.
Mesajul său este direct: „Dragi colegi din administrația Timișoarei, stați de vorbă cu reprezentanții revoluționarilor, verificați traseul și corectați-l acolo unde există erori”.
Tabără avertizează și asupra transformării proiectului într-un instrument de imagine politică: „Acest proiect nu trebuie să fie unul electoral, ci unul prin care transmitem din generație în generație istoria orașului!”.
Cosmin Tabără a fost viceprimar al Timișoarei din partea PNL între 2021 și 2024 și este în prezent consilier local.
Adrian Kali. Când istoria din bronz nu se potrivește cu istoria trăită
Criticile sunt însă mai vechi și vin și de la persoane direct implicate în Revoluție.
Adrian Kali, profesor de istorie și rănit în timpul Revoluției din Timișoara, a semnalat în repetate rânduri probleme ale proiectului.
Una dintre observațiile sale privește inclusiv modul în care sunt reproduse texte atribuite epocii: „În 1989 nu se scria cu Î din A. Când preiei un citat dintr-un document o faci cum e în original”.
Observația are un fundament istoric clar. Academia Română a decis revenirea generală la folosirea literei „â” în interiorul cuvintelor abia în 17 februarie 1993. În 1989 era în vigoare grafia cu „î”, cu excepțiile stabilite atunci pentru România și cuvintele derivate.
Dacă textele Traseului sunt simple redări contemporane ale unor evenimente, folosirea normelor actuale nu constituie în sine o eroare. Dacă însă un text este prezentat vizitatorului drept reproducerea unui înscris sau citat istoric în forma sa originală, modernizarea ortografiei devine cel puțin o problemă de rigoare muzeografică.
Kali ridică și o problemă mai complicată. De unde începe Revoluția Română și cum sunt prezentate în traseu evenimentele de la Iași din 14 decembrie, respectiv cele din 15 și 16 decembrie de la Timișoara?
„Explicați cum rămâne cu 14 decembrie, ziua când la Iași s-a dat semnalul Revoluției”, scrie acesta.
Istoriografia însăși face distincții importante. Cronologia Memorialului Revoluției consemnează pentru 14 decembrie tentativa eșuată de convocare a unui miting anticeaușist la Iași, precizând că existența acelui moment ca „început al Revoluției Române” este contestată. Pentru 15 decembrie, aceeași cronologie notează explicit: „La Timișoara începe Revoluția!”.
Tocmai de aceea, un traseu memorial care își asumă rolul de reper istoric nu își poate permite formulări aproximative. Trebuie să precizeze ce este fapt documentat, ce este mărturie și unde există controverse între istorici și participanți.
Paradoxal, Adrian Kali nu este un străin față de documentarea proiectului. În răspunsurile oficiale după consultarea din 2023, proiectanții arătau că l-au contactat și că acesta a fost „cooptat în echipa de istorici și curatori”.
Cu atât mai legitimă este întrebarea. Cum s-a ajuns, trei ani mai târziu, ca unul dintre oamenii consultați să reclame public tocmai felul în care informația istorică a fost pusă în operă?
Corneliu Vaida și propria mărturie pusă pe celălalt trotuar
Poate cel mai spectaculos exemplu vine însă de la revoluționarul Corneliu Vaida.
Vaida povestește că a primit în septembrie o fotografie cu o placă pe care apăreau propriile sale cuvinte despre momentul din 20 decembrie 1989 în care a scris cu vopsea pe clădirea Județenei de Partid mesajul „Poporul a învins”.
Ajuns ulterior în fața actualei Prefecturi și a Consiliului Județean, unde funcționa în 1989 Comitetul Județean PCR, Vaida nu și-a găsit mărturia.
Explicația a venit de la un cunoscut, mai exact că placa era pe trotuarul de vizavi.
„Păi, ce să caute acolo […] citatul în care se evocă ce am scris eu pe peretele actualei Prefecturi? Că doar nu am scris pe blocul de vizavi!”, scrie Vaida.
Prima sa ipoteză a fost că proiectantul sau constructorul ar fi putut inversa plăcile.
Numai că documentația oficială a Primăriei arată altceva.
Pe platforma „Decidem Timișoara”, în varianta actualizată după consultare, zona fostului Comitet Județean PCR are două intervenții. Pentru „Trotuar vis-a-vis de CJT”, textul plăcii este chiar: „ȘTIAM CĂ NU MAI POT DA ÎNAPOI … AȘA CĂ AM SCRIS «POPORUL A ÎNVINS»”.
Deci amplasarea reclamată de Corneliu Vaida nu pare să provină dintr-o inversare accidentală făcută pe șantier. Așa apare ea în proiect.
Și există încă un element important, acela că nemulțumirile lui Vaida nu au apărut după terminarea lucrărilor.
Pe aceeași platformă oficială de consultare există comentarii ale sale încă din 17 ianuarie 2023, când critica selecția informațiilor prezentate în proiect și modul în care erau tratați participanții direcți la Revoluție. Alți revoluționari formulau în aceeași dezbatere obiecții asupra textelor și persoanelor menționate.
Cu toate acestea, sinteza oficială a consultării publice spune că „traseul nu a fost, în general, contestat”, deși recunoaște solicitările privind extinderea și modificarea unor elemente.
Vaida oferă astăzi o versiune mult mai severă. „Mai toate asociațiile de revoluționari au contestat proiectul, atât din punctul de vedere al respectării adevărurilor istorice, cât și din cauza faptului că nu s-a ținut deloc cont de observațiile noastre din faza de proiect”, a scris acesta.
Între cele două afirmații există o contradicție care merită lămurită de Primăria Timișoara.
Bani locali, penalități neclarificate și o recepție care întârzie
Dincolo de disputa asupra istoriei, rămâne problema banilor. Contractul de execuție prevedea penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, raportate la valoarea fără TVA a obligației neexecutate la termen.
Până în prezent nu există public un bilanț complet care să arate ce întârzieri au fost considerate imputabile constructorului, ce penalități au fost calculate, dacă au fost aplicate și ce sume au fost efectiv recuperate.
Există, în schimb, certitudinea celor 10,03 milioane de lei pe care Consiliul Local le-a pus la dispoziție din bugetul Timișoarei pentru ca proiectul să poată fi dus până la capăt după expirarea termenului PNRR.
Și există o cronologie greu de cosmetizat. Un termen contractual ratat la 2 mai; probleme ale granitului și luni de pauză; termen PNRR ratat la 31 august; lucrări declarate finalizate în 14 septembrie; noi neconformități descoperite înaintea recepției în noiembrie.
La 14 noiembrie 2026, Traseul Revoluției încă nu este recepționat.
Peste puțin mai mult de o lună, Timișoara va comemora din nou zilele în care oamenii acestui oraș au ieșit în stradă împotriva dictaturii.
Până atunci, Primăria mai are de rezolvat nu doar gardurile, piatra și recepția.
Mai are de răspuns la o întrebare mult mai dificilă. După milioane de lei cheltuiți, termene ratate și o parte a notei de plată mutată pe bugetul local, istoria pe care o lasă în granit și bronz este cea care s-a petrecut cu adevărat?
Sursa foto: Facebook
