Poveşti fascinante din Banatul de odinioară
În ziua aceasta ploioasă de noiembrie, câtă lumină i-ar trebui unei femei să coasă o floare?
„Să ne închipuim o fereastră din Șanovița, de pe la 1880. O femeie își trage scaunul mai aproape de geam. Pe fondul întunecat se vede bine firul auriu.
Din loc în loc, printre frunze, a pus câte un strop de roșu. Când vine vremea să îmbrace haina, la joc ori la o nuntă, florile se văd de la câțiva pași. Orele de la fereastră le știe numai ea.
În Banat, unor asemenea piese li se spunea <lucruri lucrate>, amintește etnologul Otilia Hedeșan.
Cine privea haina la joc cunoștea modelul din sat și tocmai de aceea putea prețui o alegere măruntă, felul în care o frunză se întorcea pe tulpină ori locul unui fir roșu. Semnele erau ale unei comunități.
În alcătuirea lor încăpea ceea ce aceeaşi Otilia Hedeșan numește <<nădejdea unicității>>.
Lângă costumul femeiesc de la Șanovița se află astăzi unul bărbătesc, tot de sărbătoare, din Topolovățu Mare, datat în jurul anului 1925. Aici, lumina are altă treabă.
La poala cămășii, firul alb se deosebește de pânza albă prin umbra subțire pe care o lasă cusătura.
Ambele costume fac parte din Colectia etnografica Marius Matei. Într-unul dintre albumele sale, colecționarul reia îndemnul lui George Vâlsan de a aduna <<în grabă și cu sfințenie, oricâte sacrificii ne-ar cere, fiindcă în acest material vom găsi certificatul de noblețe națională>> ceea ce ni s-a păstrat.
CITEȘTE ȘI: Străzi botezate, străzi modernizate, într-o comună de lângă Timişoara
În fața acestor haine, gândul se întoarce și la vremea dăruită lucrului de cei care le-au făcut.
După aproape un veac și jumătate, încă putem urmări cu privirea drumul unui ac pe pânză,” transmit cei de la Muzeul Banatului.
Le puteți vedea în expoziția „Lumea de ieri. Banatul în secolele XIX-XX”, în corpul B1 al Bastionului Maria Theresia, până la 31 ianuarie 2027. Expoziția este deschisă de miercuri până duminică, între orele 10 și 18.
