Într-unul dintre vechile noastre regimuri, sloganul era „Țării, cât mai mult cărbune” – și, dincolo de faptul că pe atunci nu dădea bine să ai opinii critice, nu prea aveai ce să comentezi, pentru că țara avea nevoie de energie electrică, iar energia se obținea mai ales cu cărbune.
Între timp, s-au schimbat și regimul, și strategii, și tehnologiile, și, firește, cu o viteză mirobolantă, sloganurile. Acum e la modă AI-ul, artificial intelligence, așa-zisa inteligență artificială. O tehnologie care, dincolo de denumirea sa improprie (nu are de-a face cu inteligența, care trebuie să se regăsească la proiectanți și utilizatori, ci e o tehnologie de procesare a informațiilor), este un mare pas înainte al civilizației umane. Și, firește, trebuie să constituie și pe meleagurile noastre o preocupare de prim rang. Dar nu lozincard, nu ridicând perdele de fum de genul „suntem ultimii din Europa la AI pe cap de locuitor” sau „încă avem concetățeni care nu-l întreabă nimic pe ChatGPT”.
Avem nevoie de tehnologia AI pentru că ea oferă o largă paletă de oportunități de eficientizare a economiei și serviciilor sociale, pentru că ne poate ajuta să reducem încă o dată decalajul de dezvoltare față de țările avansate și pentru că economia noastră are deja structura și maturitatea operațională pentru a absorbi eficient noua tehnologie.
Chiar și numai acest lucru ar trebui să ne umple de mândrie: această țară, în care acum patru decenii nu puteai deține o mașină de dactilografiat fără o autorizație de tip port-armă, a devenit în ultima generație un exportator net de soft și servicii IT (sector care a ajuns să contribuie cu opt procente la PIB-ul național) și, ca atare, are resursa umană și capacitatea socio-tehnologică de a construi ecosistemul necesar utilizării performante la scară națională a tehnologiei AI.
Iar lucrurile se întâmplă deja, poate nu în ritmul pe care ni l-am dori, poate nu cu prioritățile pe care le-am considera mai de soi, dar se întâmplă: se configurează deja institutele de cercetare, centrele de date, bazele de antrenare și infrastructura aferentă acestora, se alocă resurse, se lansează programe, se schițează cadrul legislativ ș.a.m.d.
Numai că noua tehnologie nu e gratuită, cum n-au fost nici cele de dinaintea ei și cum nu vor fi nici cele cu care se vor delecta urmașii noștri în veacurile care vin. Costurile pentru crearea noilor centre de date și a celorlalte elemente ale ecosistemului AI sunt foarte mari, iar mentenanța și actualizarea tehnologică a echipamentelor instalate (care va surveni foarte rapid, pentru că ceea ce se poate implementa la noi va fi deja depășit ca performanță la momentul operării comerciale extinse) vor amplifica și mai mult nota de plată.
Consumabilele AI vin la rândul lor cu costuri uriașe: centrele de date consumă cantități uriașe de energie electrică (la nivel global, a ajuns deja să echivaleze 2,5 la sută din producția mondială de electricitate), iar cantitățile de apă necesare răcirii echipamentelor sunt la rândul lor impresionante – și putem bănui, după ce seceta de anul acesta ne-a creat probleme la Cernavodă, ce implicații poate avea un asemenea episod asupra unui ecosistem AI ajuns la maturitate.
Trebuie luate în calcul, firește, mai ales în această epocă a ciberterorismului, și costurile legate de securitatea ecosistemului AI, și cele legate de prevenirea pierderii controlului asupra unor componente ale tehnologiei. Deloc în ultimul rând, și costurile ascunse ale dependenței de AI: faptul că grupări profesionale importante din sectorul medical sau cel al asistenței judiciare de la noi s-au poziționat deja să contracareze utilizarea fără discernământ a instrumentelor AI este salutar, însă la fel de gravă este și pandemia de lene intelectuală care pândește noile generații, tentate să ia de bun orice răspuns furnizat la repezeală de platformele AI, fără să-l mai treacă prin filtrul propriei gândiri.
Evident, toate aceste costuri directe și indirecte nu trebuie să ne inhibe efortul de asimilare a acestei tehnologii revoluționare. Dimpotrivă, trebuie să ne motiveze să accelerăm procesul, pentru că cei care rămân în urmă vor avea de suportat costuri însutit mai mari. Dar trebuie să-i determine pe strategii noștri economici, tehnico-științifici și politici să-și calculeze cu mai multă atenție pașii, să echilibreze componentele ecosistemului AI și, în ultimă instanță, să utilizeze noua tehnologie pe criterii de rentabilitate, astfel încât să nu dăm pe mere ce-am luat pe pere.
CITEŞTE ŞI: Decontări PNDL pentru un oraș și șase comune din Banat
Să nu repetăm, bunăoară, greșelile din domeniul dezvoltării ecosistemului energetic, unde marile performanțe atinse în producție, prosumare și eficientizare energetică au fost contrabalansate de restanțele din dezvoltarea rețelelor și planificarea defectuoasă a operațiunilor de mentenanță. Și, mai ales, să nu ne lăsăm furați de abordări precum cea exprimată de sloganul „Țării, cât mai mult AI”: nu suntem la maraton, nu trebuie să căutăm ceea ce e mult, ci ceea ce e bun.
Imagine cu rol ilustrativ / Sursa: Unric
