Omul este, ne spun încă din vremurile antice filozofii, o ființă care își construiește în mod conștient propriul viitor.
De aceea, nu are de ce să ne surprindă atenția pe care oamenii au acordat-o, dintotdeauna, prezicerii viitorului: ghicirii lui, atunci când nu poate fi pur și simplu planificat, prognozării sale, atunci când variabilele care-l pot influența sunt mai bine înțelese.
Dacă în lumea cercetătorilor, a strategilor și economiștilor, acest joc intelectual se petrece tot timpul, pentru publicul larg există perioade în care atenția acordată vremurilor ce vor să vină atinge cote maxime.
O astfel de perioadă este trecerea dintre ani, moment în care, printre preocupările pentru masa de Revelion și schimbul de cadouri cu invitații, se înscrie și cea privitoare la cum va arăta anul care stă să înceapă.
Emoții avem, acum, când ne pregătim să încheiem socotelile cu 2025. A fost, ce-i drept, un an dificil, dar, să fim sinceri cu noi înșine, generațiile adulte de astăzi au prins vremuri mult mai grele.
Problemele din economie nu au fost comparabile cu cele din timpul crizei din 2008-2013 și cu atât mai puțin cu vremurile aproape uitate ale tranziției la economia de piață – ca să nu mai amintim de vremurile cu adevărat crâncene de dinainte de 1990.
Dificultățile climaterice au fost gestionabile, n-am mai avut parte de pandemii, nici de cutremur, iar războiul din vecinătate a fost ținut mai departe de noi decât războiul de pe Nistru din 1992 sau cele din fost Iugoslavia de până în anul 2000. Toate aceste îngrijorări le vom avea și în anul ce vine, dar – din fericire – pornind de la premise mai bune.
Economia de piață românească se consolidează (și acesta este mai mult meritul antreprenorilor și lucrătorilor români decât al guvernărilor), experiența câștigată a devenit și ea parte a capitalului autohton, circul politic a început să mai lase loc și dezbaterii autentice, ecuația de securitate din care facem parte s-a consolidat.
Desigur, de surprize neplăcute numai Dumnezeu ne poate feri, dar dacă mai și învățăm câte ceva din istoriile prin care am trecut, și dacă ne obișnuim ca în fața unor provocări mai întâi să ne ajutăm singuri și abia apoi să ne lamentăm, putem să rămânem optimiști.
Iar regula aceasta este valabilă nu numai la nivelul întregii societăți, ci și în plan individual. Pentru că, totuși, țara, comunitatea locală, nu sunt abstracțiuni, ci suma destinelor oamenilor din care sunt compuse, iar cu cât mai mare este numărul celor care reușesc în viață și care știu să facă bine ceea ce fac, cu atât mai mare va fi binele general.
Cu această lecție în minte, putem să pășim încrezători în 2026. Încrezători, dar prudenți, atenția la toate cele din jurul nostru, ca atunci când traversăm o stradă aglomerată.
Rămas bun, 2025!
La mulți ani, cu sănătate, pace, înțelepciune și puțin noroc, 2026!
Sursa foto: freepik.com
