Prima femeie-romancier a literaturii române a fost bănăţeancă. Într-o sală de clasă din Sânnicolau Mare a deprins cele dintâi litere
Cei pasionați de istoria locală și de premierele bănățene știu, probabil, cine a fost Emilia Lungu – Puhallo, o scriitoare plină de forță, cea dintâi femeie-romancier a literaturii române, dar și o deschizătoare de drumuri într-ale feminismului pe meleagurile Banatului.
”Dacă v-ați aventurat vreodată în paginile istoriei, atunci e posibil să dați peste nume memorabile care au avut o rezonanță puternică în cultura noastră. Astăzi, vă invităm într-o călătorie în timp, alături de Emilia Lungu-Puhallo, o bănățeancă plină de har care a lăsat o amprentă profundă în inimile multora.
Intrând în lumea literaturii cu pasiune și talent, Emilia nu a fost doar o scriitoare, ci un pionier. La vârsta la care mulți dintre noi încă ne căutăm drumul în viață, ea era deja un nume sonor în revista <<Familia>>, prezentându-se lumii cu opere precum <<Elmira>> și <<Fiica învățătorului>>. Acestea nu au fost doar simple povești, ci fragmente din sufletul unei femei decise să schimbe lumea prin cuvintele sale.
Nu numai condeiul a făcut-o specială, ci și inima ei mare și dorința arzătoare de a aduce schimbare în societate. Într-o vreme în care vocile femeilor erau adesea trecute cu vederea, Emilia a fost flacăra care a aprins o mișcare. Ea a organizat prima manifestare publică a femeilor din Banat și a pus bazele primei reuniuni de femei din regiune.
De la sala de clasă din Sânnicolau-Mare, unde a deprins primele litere, până în redacţiile în cadrul cărora a activat şi la marșurile pentru drepturi egale între bărbaţi şi femei, Emilia Lungu-Puhallo a fost o forță a naturii, un simbol al perseverenței și al pasiunii”, punctează specialiştii de la Muzeul Banatului, ilustrând explicaţiile cu o imagine a Emiliei Lungu-Pulhallo în viziunea lui Aurelian Scorobete.
