Voluntari din Germania și din Finlanda vin în Banat pentru a salva maidanezii

O fostă juristă din Mannheim și o studentă finlandeză ajută animalele maltratate din România să fie adoptate în Occident

Cei care doresc patrupedele mioritice trebuie să îndeplinească însă anumite condiții
–––––––––––––––––––––-
O tânără crescută în preajma ”atelierului” lui Moș Crăciun își petrece, în această perioadă, câteva zile în comuna timișeană Giarmata, pentru a aduce bucurie micilor suflețele de la ”orfelinatul” din capătul satului.

”Am venit să ajut. Fac voluntariat”, spune Saila, tânăra finlandeză de 21 de ani care, în loc să petreacă în drumeții montane sau pe plaje însorite, a ales să vină pe cheltuiala ei, în plină câmpie, departe de lume, ca să aducă mângâiere pentru aproape 150 de ființe necuvântătoare. În cele cinci zile cât zăbovește în ”orfelinatul” din Giarmata, fata mângâie nu mai puțin de 31 de pisicuțe și scoate la plimbare peste 100 de câini. Este vorba de animale abuzate: neglijate, bătute, înfometate, legate în lanț, private de îngrijiri medicale, abandonate pe câmp sau imobilizate în saci și lăsate să-și aștepte sfârșitul. Sunt acele suflete pentru care nemțoaica Nancy Platt și-a lăsat, în decembrie anul trecut, o slujbă de birou într-o companie cu profil juridic, bine plătită, în Mannheim, pentru a le schimba soarta.

40 de kilograme în jumătate de an

Pe Nancy Platt, schimbarea modului de viață, de la confortul oferit de un oraș german cu aproape 300.000 de locuitori, la viața rurală într-o fostă fermă de pe pământ bănățean a costat-o nu mai puțin de 40 de kilograme, pierdere în greutate. ”Asta spune tot. Mai puțină mâncare și mai mult efort și mișcare”, mărturisește femeia care, de asemenea, face voluntariat. Pentru ea, totul a pornit de la dragostea pentru animale, pe care a simțit-o încă de când era mică, fiindu-i cultivată de mentalitatea germană.

Parte din familie

Mulți copii de la noi nu au parte de condițiile de care se bucură animalele de companie din Germania, susține nemțoaica stabilită la Giarmata. ”E o diferență uriașă față de modul în care sunt tratați câinii în România, în comparație cu Germania.

La mine în țară, animalele fac parte din familie: au locul lor în casă și în mașină, au spațiu de joacă în curte, fac vizite medicale periodice, primesc o alimentație adecvată, merg în vacanțe alături de stăpânii lor, într-un cuvânt, fac parte din familie. În România, mulți câini sunt legați în curte sau nu li se permite accesul în casă, nu sunt văzuți de veterinar, sunt loviți, în cele mai bune cazuri mănâncă resturi, sunt lăsați pe străzi… E inuman”, consideră Nancy Platt. Femeia face parte din Asociația ”Animal Hope & Liberty”, condusă de Elfie Ratz, cea care a avut ideea de a veni în ajutorul câinilor și pisicuțelor din Banat.

Salutări de la Ferris

Fiecare dintre zecile de animale din ferma de la Giarmata poartă un nume. Un câine capturat de hingheri de pe străzile din Călan fusese condamnat la moarte de comunitatea locală, pentru că bugetul nu permitea întreținerea lui.

”Ne-au contactat și l-am luat noi. Era un metis. I-am pus numele Ferris. A stat cu mine câteva luni. De la primul contact cu el mi-au rămas câteva… „semne”. Apoi a învățat să se apropie de oameni, să meargă în lesă, să își accepte statutul de tovarăș al omului. I-am găsit o familie în Germania care a dorit să-l adopte, iar asociația a vizitat casa, ca să vadă dacă este suficient spațiu pentru el, dacă mașina e încăpătoare pentru a avea și Ferris un loc… A plecat, iar din timp în timp, noii stăpâni ne trimit poze cu el. Păstrăm legătura”, zâmbește Nancy Platt. Asemeni lui Ferris, în jur de 40 de câini de pripas din Banat au căpătat statutul de membrii ai unor familii din Germania și Anglia. Pentru unii tranziția a durat două săptămâni, pentru alții chiar și trei luni. ”În general, cei care adoptă au cel puțin încă un câine, iar în alegere singura problemă care se ridică e în privința taliei: să fie mic sau mare”, explică femeia.

Muncă continuă

Benny a ajuns în urmă cu doar câteva zile la ”orfelinatul” animalelor din Giarmata. ”L-am găsit pe o stradă din Recaș. E băiețel și, după aspectul dinților, am stabilit că are un an. Sigur a fost bătut… m-a mușcat când l-am prins”, spune Nancy Platt. Cățelul a început deja terapia pentru a-și schimba comportamentul agresiv și a căpăta încredere în oameni. ”Plătesc pe cineva să facă curat în boxele câinilor și să îi hrănească.

E o chestie psihologică, pentru ca animalele să îmi poarte respect. Cei agresivi sunt îmblânziți în câteva zile. Eu îi plimb, îi pieptăn, îi spăl, sunt cu ei când vine veterinarul, le vorbesc… Petrec timp cu fiecare. Cei blânzi stau afară din țarcuri și intră în locuința mea. Îi las peste tot, cu excepția patului atunci când dorm”, povestește femeia în timp ce, cu meticulozitate germană, freacă bine vasele de mâncare ale animalelor și le pune la uscat. Alături, așternuturile câinilor se usucă la soare.

Când câinii se înțeleg cu pisicile

În ferma din Giarmata, e armonie deplină. Cei zece câini lăsați liberi au fost deja îmblânziți și se înțeleg cu pisicile. Căsuța felinelor, amenajată cu tot felul de accesorii pentru buna lor dezvoltare, e dereticată periodic. Primele mâțe au ajuns la ”orfelinat” peste gard, aruncate de „binevoitori” care voiau să scape de ele, dar nu doreau ca animalele să sfârșească tragic. Efectivul s-a mărit prin grija oamenilor cu suflet mare. Majoritatea sunt pui, iar fiecare care a primit o identitate. Și pentru ei se caută stăpâni. ”În afară de o pisicuță pe care a luat-o medicul veterinar, niciunul dintre animalele de aici nu va ajunge la o familie din România”, susține Nancy Platt.

Localnicii nu fac voluntariat

Hotărârea nemțoaicei de a nu da spre adopție în țara noastră ființele necuvântătoare vine după experiența neplăcută de care a avut parte. ”Toate animalele din fermă au fost într-un fel sau altul abuzate. În plus, niciunul dintre români nu a venit să mă ajute voluntar. Toți localnicii vor bani dacă vin să facă diferite servicii”, spune Nancy Platt. Este motivul pentru care tineri din Finlanda și din Germania vin periodic să o ajute să le poarte de grijă ”orfanilor” de la fermă.

Viața în container

Dacă pentru micile suflete necuvântătoare s-au amenajat cele mai bune condiții de trai, nemțoaica de la ferma din Giarmata trăiește în container. ”A fost un incendiu care a distrus vechea clădire din văiugă. Toate lucrurile mele au ars: hainele, televizorul, frigiderul…

A fost un scurtcircuit. E greu să trăiești aici… Uneori banii sunt puțini și atunci reduc porția mea de mâncare; animalele trebuie să mănânce, ele nu înțeleg problemele financiare”, mărturisește Nancy Platt. Acum, grija ei cea mai mare este să repare cât mai repede adăposturile câinilor care au fost distruse de furtunile recente. Ei îi va veni rândul mai târziu. ”Oricât de greu ar fi, mă gândesc să rămân aici până la sfârșit.

Aș avea nevoie de un pic mai mult ajutor pentru a reuși ca zilnic, fiecare câine să se bucure de o plimbare lungă. Noi nu primim și nu oferim bani. Totul se rezumă la animale. Cine dorește să vină să le ofere puțină dragoste și grijă este bine-venit să se joace cu ele sau să le doneze mâncare”, spune Nancy Platt.