Un euro și jumătate – felia de prăjitură într-o comună de lângă Timişoara

praji giroc

De câțiva ani, economia românească este bazată mai mult pe servicii, cu prețuri umflate artificial. Producția autohtonă scade dramatic de la o zi la alta, astfel că se importă din ce în ce mai mult.

Recentele scumpiri, resimțite mai ales în sectorul alimentar, îi determină pe unii comercianți să apeleze la diverse tertipuri, unele ascunse, altele chiar la vedere, pentru a obține, în continuare, profitul așteptat. Ieri, de pildă, la o cofetărie din comuna timișeană Giroc, a intrat un client care a comandat o felie de prăjitură. Ceva simplu, nimic sofisticat.

Vânzătoarea, care, până în acel moment, se plictisea în lipsă de mușterii, a deschis geamul vitrinei cu bunătăți și a luat repede etichetele cu prețurile produselor expuse.

– S-a întâmplat ceva?, a întrebat nedumerit, clientul.

– Ah, nu, doar că s-au scumpit și trebuie să le schimb prețul.

– Chiar acum? Prăjiturile sunt de astăzi?

– Nu, de ieri, a răspuns cu nonșalanță vânzătoarea, care, după ce i-a cântărit clientului felia de prăjitură cerută (prețul fiind pe kilogram), i-a comunicat sec:

– Șapte lei.

– Și ieri cât ar fi fost?, a întrebat mucalit clientul.

– Șase.

– Păi și de ce e mai scumpă?

– Pentru că s-a scumpit untul, cu 20 de lei peste cât era kilogramul, l-a informat conștiincioasă vânzătoarea.

– Cu alte cuvinte, prăjitura ați făcut-o ieri, ați cumpărat acum untul la un preț mai mare, și i-ați schimbat prețul.

Fata a ridicat din umeri neputincioasă: primim ceea ce acceptăm.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 thoughts on “Un euro și jumătate – felia de prăjitură într-o comună de lângă Timişoara

  1. G.I. : la fel, cu țigările rămase pe stoc ! Doar marile magazine/benzinăriile, le vând la prețul vechi, până se lichidează stocul . Cunoaștem …

  2. Comertul din Romania unde sunt gunoaie de patroni de buticuri infecte care cumpara produse pe cale de expirare sterg datele si le vand ca proaspete. Tupeul unor comercianti merge spre infinit, obliga vanzatoarele sa stearga cu otet datele de valabilitate de pe oua iar apoi le vand pentru a baga oamenii in spital

Dă-i un răspuns lui Dante Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *