„Trăiesc între mine și visul meu!”, mărturiseşte pictorul Mihai Olteanu

-Atelierul tău se află în centrul orașului, pe o stradă pietonală foarte circulată. În fața porții, mereu deschisă, este, întotdeauna, o lucrare. Din când în când, trecătorii se opresc. Am înțeles că unii chiar te vizitează.

– Da. Și asta mă bucură. Intră, zilnic, douăzeci-treizeci de persoane. Privesc lucrările, fac fotografii, sunt conaționali și străini, cu care inevitabil intru în dialog.

-Nu te deranjază că te opresc din treburile tale.

– O, Doamne, nici vorbă. Dimpotrivă, interesul și comentariile lor mă stimulează. Eu sunt o fire comunicativă, îmi place să fiu între oameni. Mulți nu sunt lipsiți de gust, se arată iubitori de pictură, au și informații în domeniu.

– În ultima vreme ne-am văzut ceva mai des. Mereu ești aici, în spațiul acesta, altfel generos, în care creezi, pe șevalet întotdeauna ai o lucrare, e clar că te prinde un ritm alert.

– Ține de structura fiecăruia, iar în ceea ce privește ritmul el este dictat și de starea ce te cheamă, atunci când ești stăpânit de o idee.

De aici îmi vine și bucuria, plăcerea de a picta. Trăiesc între mine și visul meu, pentru că fiecare zi începe și se termină cu culorile și cu ideea că mâine va fi cea mai frumoasă zi, că o să am mai multe lucrări, care vor fi văzute de iubitori de artă.

– Acum la ce lucrezi, ai un proiect?

– Am două, destul de apropiate unul de celălalt. La mijlocul acestei luni sunt invitat la Madrid, de critici de artă și de artiști plastici, precum și de autorități. Este o acțiune culturală superbă. Sunt serbările Cervantes, care țin două săptămâni, pe care ei știu să-l prețuiască.

– Cu câte lucrări participi?

– Am trimis, deja, douăzeci, voi mai adăuga tot atâtea. În 16 septembrie am primul vernisaj. Am prieteni acolo, și ei au fost aici, la Timișoara, mai exact la Bazoș, în toamna trecută.

Se vor întorce în 10 octombrie la Bazoș, acest Barbizon al Banatului, la a doua ediție a taberei pe care o găzduim. Pictorii care vor sosi- aceasta este ideea de la care am pornit- vin nu doar să fie împreună, nu doar să picteze împreună, să tacă împreună, ci și să fie mângâiați de acest soare al Bazoșului Nou.

Un soare care face, din culoarea de pe șevalet, o simfonie.

-Ești singurul pictor din România sau mai sunt și allți invitați?

– Din păcate, voi expune numai eu. Dar nu voi fi singurul din Timișoara, sunt însoțit de oameni care iubesc arta.

Îmi va fi alături doctorul Marian Gașpar, pentru care am făcut și prima ediție a taberei din Bazoș și pentru care am dat acest nume de Barbizon al Banatului. O să fie alături mine, la Madrid, și pictori spanioli care au stat, o săptămână, la noi, în Bazoș.

Mă va însoți scriitoarea și jurnalista Veronica Balaj, care își va lansa o carte tradusă în limba spaniolă. Tot din Timișoara va veni și doamna Maria Grapini, care ne-a acordat tot sprijinul la prima ediție a taberei.

Faptul că Timișoara va fi prezentă în mijlocul Madridului, cu artă, înseamnă că nu doar Cervantes este acolo. Ci și sufletul românesc.

– Să călătorești cu bine și să te întorci cu vești dintre cele mai bune.

– Mulțumesc. Aș vrea ca urmările acestei expoziții și, în egală măsură, a picturii din tabăra de la Bazoș, ediția a doua, din octombrie, să fie văzută și la Timișoara, de publicul din acest oraș, să fie un loc de expunere a lucrărilor realizate de artiștii spanioli.

Îmi doresc ca autoritățile să treacă dincolo de cuvinte, când spun ca ajută arta, cultura, deci chiar s-o facă. Arta va rămâne veșnic un capăt de lume. Indiferent dacă puterea locală o va sprijini ori nu, ea dăinuie singură…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns