Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul – tradiţii şi obiceiuri din bătrâni

Creştinii ortodocşi, dar şi cei romano- şi greco-catolici, comemorează astăzi martiriul Prorocului Ioan Botezătorul, considerat cel mai mare profet al Vechiului Testament şi Sfântul care a făcut trecerea spre Noul Testament.

Înaintemergătorul Domnului, cel care l-a botezat pe Hristos în apa Iordanului, a fost numit de Sfinţii Părinţi „Îngerul pustiei” şi a dezvăluit lumii, pentru prima dată, că Iisus este Mesia trimis de Dumnezeu. Sărbătoarea orânduită în Calendarul ortodox pentru ziua de 29 august, închinată Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, este una de doliu şi de post aspru, fiind totodată ultimul praznic important din Anul Bisericesc care se încheie pe 31 august.

Cultul Sfântului Ioan s-a dezvoltat în timp, iar Bisericile din Răsărit şi din Apus i-au consacrat, la fel ca şi Maicii Domnului, mai multe sărbători importante. Soborul Sfântului Ioan Botezătorul se prăznuieşte în 7 ianuarie, Naşterea în 24 iunie, iar Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul în 29 august. Marele proroc rămâne pentru creştinătate un profet şi un model de viaţă spirituală ireproşabilă, datorită concepţiei sale referitoare la viaţa morală, impusă contemporanilor.

În predicile lui, Sfântul Ioan îndemna oamenii să lupte până la moarte împotriva păcatului, să respecte dreptatea şi să asculte Legea lui Dumnezeu, pentru că doar aşa se poate înainta în virtute. Sfinţii părinţi mărturisesc în scrierile lor religioase că Ioan, propovăduitor al pocăinţei şi botezător al Lui Iisus, este cel dintâi model de viaţă călugărească.

De asemenea, în opinia lor, prorocul a urmat cea mai importantă şcoală de formare duhovnicească în Pustiul Iordanului. Cuvântul său era mereu îndrăzneţ, acesta necruţându-l nici pe regele Irod Antipa, Tetrarhul Galileei, pentru păcatul său de a se căsători cu Irodiada, soţia fratelui său, Filip, când acesta din urmă era încă în viaţă. Tradiţia spune că Botezătorul a mers la rege şi l-a criticat aspru pentru adulterul cu Irodiada.

Au rămas în istoria creştinismului vorbele moralizatoare ale prorocului: „Nu ţi se cade ţie să ai de soţie pe femeia lui Filip, fratele tău !”. Din Evanghelia după Matei aflăm că, pentru curajul cu care l-a criticat pe Irod, Sfântul Ioan a fost închis de acesta în pivniţele Palatului Maherus.

Din acel moment, pentru el încep zilele suferinţei, căci Botezătorul pornise pe drumul jertfei. Irodiada îl ura de moarte pe ascet şi căuta un prilej de răzbunare care a şi venit când regele şi-a sărbătorit cu mare fast ziua de naştere, invitându-i la petrecere pe toţi nobilii. Salomeea, fiica Irodiadei din căsătoria cu Filip, fratele tetrarhului, a dansat cu voluptate în faţa oaspeţilor, iar Irod i-a promis, drept recompensă, că-i îndeplineşte orice dorinţă, chiar dacă ar fi fost vorba de o jumătate din regat.

Sfătuită de mama sa, Salomeea şi-a exprimat o pretenţie surprinzătoare, cerând să i se aducă, pe un taler de aur, capul Sfântului Ioan Botezătorul. Documentele vremii susţin că Irod a fost uimit şi derutat când a auzit ce dorinţă trebuia să-i împlinească fetei. Din păcate, din cauza asistenţei numeroase, el a crezut de cuviinţă că trebuie să-şi respecte jurământul, iar sentinţa a fost executată pe loc, un ostaş decapitându-l pe sfânt chiar în faţa temniţei din palatul Maherus.

Întrucât Irod se temea că Ioan ar putea învia dacă trupul i-ar fi îngropat alături de cap, regele le-a restituit ucenicilor sfântului doar corpul acestuia. Ei l-au îngropat în cetatea Sevastia, megând apoi la Iisus pentru a-i povesti despre sfârşitul mucenicesc al Botezătorului.

 

Capul Prorocului, pierdut de trei ori şi regăsit

Capul Sfântului Ioan a avut o istorie tulburătoare: în ziua dramei, el a fost îngropat în taină de Irodiada în curtea caselor sale, la mare adâncime. După tradiţia Bisericii, capul Botezătorului a fost „pierdut” de trei ori şi tot de atâtea ori a fost găsit, iar în calendarul ortodox sunt anume rânduite trei date care se referă descoperirea acestor moaşte venerate de mulţi credincioşi. În 24 februarie se prăznuieşte „Întâia şi a Doua Aflare” a Capului Sfântului Ioan Botezătorul, iar pe 25 mai – cea de-a treia.

Potrivit tradiţiei, Ioana, soţia lui Huza, economul lui Irod, ştia unde a îngropat Irodiada preţioasa relicvă. În mare secret, ea a dezgropat-o şi a pus-o într-un vas de lut pe care l-a înhumat în Muntele Eleonului. După mulţi ani, un om bogat şi credincios s-a călugărit sub numele de Inochentie. El a ajuns pe acel munte şi a hotărât să zidească acolo o chilie, iar lângă ea, o bisericuţă.

Săpând pentru temelia sfâtului lăcaş, Inochentie a găsit vasul de lut care ocrotea Capul Sfântului Ioan, pe care l-a păstrat în bisericuţa sa, până când a simţit că se va săvârşi din viaţă. De teamă că moaştele vor fi pângărite de păgâni, călugărul le-a îngropat din nou acolo unde le descoperise.

În timpul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Prorocul Ioan s-a arătat în visul a doi călugări şi le-a cerut să-i dezgroape capul, acest moment fiind socotit „Prima Aflare”. După ce Botezătorul le-a dezvăluit călugărilor locul unde este îngropată venerata relicvă, cei doi monahi i-au îndeplinit dorinţa. Ei au dezgropat moaştele şi le-au purtat într-un sac, oriunde mergeau.După un timp, cei doi s-au împrietenit cu un olar şi i-au dat acestuia sacul, să-l mai ducă şi el. Prorocul martir s-a arătat şi în visul olarului, cerându-i acestuia să fugă de călugări.

Olarul a ocrotit toată viaţa capul sfântului, iar înainte de a muri l-a pus într-o raclă pe care a încredinţat-o surorii sale. De la ea, moaştele au ajuns la pustnicul Eustatie, care locuia într-o peşteră, iar minunile au început să apară. Călugărul le spunea credincioşilor care-i călcau pragul că toate miracolele sunt rodul propriilor sale puteri, iar mai apoi, când a aflat că va fi trimis în exil, a îngropat capul Botezătorului lângă grotă.

O mănăstire a fost înălţată mai târziu în vecinătate, iar în 452, arhimandritul Marcel, stareţul, a văzut în apropierea oraşului Emesa un foc foarte mare, în timpul unei slujbe. După multe căutări, urmând traseul unei stele călăuzitoare, s-a descoperit cinstitul odor, care a fost aşezat în biserica cetăţii Emesa din Siria.

 

Tradiţii şi obiceiuri din bătrâni

În această zi de post aspru, cunoscută în popor şi sub numele de Sfântul Ioan Cap Tăiat, se ajunează. Totodată, praznicul aduce cu sine o seamă de interdicţii. Bătrânii credeau că în 29 august este bine să nu se consume fructe rotunde – mere, pere, prune şi nici căpăţâni de usturoi, care au formă rotundă, asemănătoare capului.

În ajunul sărbătorii şi în ziua praznicului nu se mănâncă nici preparate din varză, deoarece Sfântului Ioan i s-a tăiat capul pe o căpăţână de varză, de şapte ori, şi iar a înviat. Dintr-un sentiment de pioşenie pentru moartea martirică a Prorocului Ioan, nu se consumă fructe şi legume roşii şi nu se bea vin rubiniu, pentru că această culoare aminteşte de sângele vărsat de Proroc în timpul decapitării sale.

Prin tradiţie, în ziua praznicului se împlineşte un ritual care cere persoanelor grav bolnave să nu mănânce nimic sau să consume doar struguri, ceea ce ar atrage tămăduirea suferinţelor trupeşti moştenite din familie. Tot de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul se sfinţesc la biserică mere, pere, struguri şi castraveţi care se împart oamenilor săraci, în amintirea rudelor răposate, fără însă a le pune pe tipsie.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare