Solista Dana Varadi: „Muzica este aerul pe care-l respir” (video)

– De la cine ați moștenit dragostea pentru muzică?
– De la tatăl meu, care cânta extraordinar romanțe. Cânt de mică. Prima dragoste în muzică a fost folk-ul, gen pe care am început să îl interpretez din clasa a V-a, alături de grupul „Flores”, condus de profesorul Ion Mătăsaru. Ulterior, am descoperit, dintr-o întâmplare fericită, folclorul, pe care-l consider a doua dragoste. Apoi, am avut norocul să fiu chemată să cânt alături de fanfara „Pro Amiciția” Timișoara, compusă din cadre militare în rezervă. „Pro Amiciția” este a treia mea dragoste.

– Când ați debutat?
– Debutul meu s-a produs la grupul „Flores”, dar mie îmi place să spun că, de fapt, am debutat la grădiniță, pentru că atunci am urcat pentru prima dată pe scenă. Cu „Flores”, am avut norocul să știu, de la o vârstă fragedă, ce înseamnă spectacole în emisiuni de televiziune, dar și reprezentații live pe scene importante din toată țara.

– Ce genuri muzicale abordați? De unde vă inspirați?
– Începând cu folk, rock, alături de colegii mei din trupa „Remember”, unde cânt vocal și la chitară. Interpretăm piese proprii și cover-uri. Iar în muzica populară, cânt atât piesele proprii, cât și ale celor mai îndrăgiți colegi.

– Aveți o piesă preferată?
– Genurile mele muzicale preferate sunt folk-ul și rock-ul, dar piesa mea mea preferată este una de folclor, compusă de mine. Se cheamă „Timișoara, mândră floare din Banat” și o cânt atât în spectacole de folclor, cât și împreună cu fanfara „Pro Amiciția”.

– Vorbind de „Pro Amiciția”, cum ați început colaborarea cu ei?
– Invitația mi-a fost făcută de un membru al fanfarei care îmi cunoștea repertoriul, dar și de domnul Ciprian Cipu, mentorul acestei fanfare. Activez acolo de peste zece ani și îmi place să cred că, datorită diversității repertoriului, aportul meu în cadrul fanfarei este unul important.

– Soțul dumneavoastră activează și el în domeniul artistic. Cum colaborați?
– Foarte bine, el este toboșarul tuturor formațiilor în care eu activez.

– Cum v-ați cunoscut?
– Lucrând la Clubul „Constructorul”, alături de Gheorghe Galetin, am avut norocul să îmi păstrez și pasiunea pentru cântat, formând acolo un grup de fete numit „Cristal”. Inițial, eu eram una dintre vocile grupului, dar și chitarista formației. Fata care cânta la tobe a părăsit grupul și eu am fost cea care a trebuit să o înlocuiesc. Doar că tobele erau un instrument pe care eu nu îl cunoșteam. Atunci, domnul Galetin mi-a sugerat să-l rog pe toboșarul trupei de rock „Foileton”, din sala alăturată, să mă ajute. Așa l-am cunoscut pe soțul meu. El era toboșarul!

– Aveți o fiică de 23 de ani, absolventă, la fel ca mama sa, de Științe Economice. Împărtășește pasiunea pentru muzică a părinților?
– Îi place muzica rock, dar nu și-a dorit niciodată să cânte. Mie mi-ar fi plăcut să o văd pe scenă, dar îi respect decizia. Ca orice părinte, sunt mândră de fiica mea!


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns