Ramona Miheț, interpretă de muzică populară: „Pe om cântecul îl bucură dar, uneori, îl și răscolește…” (video)

– În dimineața asta, urbea în care trăiți, și nu e doar o părere, are atâta liniște…
– Zi de sâmbătă, orașul este mic, în tot ce-l întregește intră și tihna pe care o remarcați.

-Ați absolvit Liceului Pedagogic și facultatea de drept, însă ați ales cântecul popular.
– Mi-am dorit să fiu dascăl, am și fost învățătoare doi ani la școala din Bazoș. După liceu am urmat, cum spuneți, dreptul, apoi masteratul, la administrație publică. Ceea ce îmi folosește în activitatea de zi cu zi, fiind inspector resurse umane în cadrul Primăriei din Recaș.

– Pentru firescul dialogului, invoc o spusă ce vă aparține: „Sunt bănățeancă din pustă cu suflet de la munte!”
– Așa mi-am definit rădăcina. M-am născut și trăiesc aici, însă sufletul îmi e de la munte, de la Avram Iancu, localitatea de unde este tatăl meu.

– În asta constă mărturisirea că iubiți, în egală măsură, folclorul din Banat și Ardeal.
– Da. Iubesc tot ce ține de folclor dar, în mod special, cele două zone.

– Omul, doamnă, nu vine de nicăieri! Șansa v-a dat mai des sau mai rar întâlnire?
– Mi-e greu, acum, să răspund cu exactitate, mai lăsați-mă câțiva ani… Eu pot vorbi despre șansă din momentul când am cunoscut-o pe doamna Carmen Popovici Dumbravă. De câte ori am prilejul să dau amănunte despre întâlnirea noastră, despre ce a urmat, mă străbat emoții foarte mari. Doamna Carmen, fiind și profesoară, a fost cea care m-a preluat – absolventă a Școlii Populare de Artă fiind, la clasa regretatului dascăl Delia Musunea – și m-a împlinit pe drumul cântecului popular. Această legătură a devenit mai puternică atunci când s-a născut fetița mea, Alesia Maria, pe care dânsa și domnul Sorin, soțul, au creștinat-o.

– Un deceniu de activitate este necesar, în orice profesie, dacă ai și datele necesare, să te întregești. Definitoriu rămâne talentul. Ați atins, ca interpret, deceniul! Vreau să aflu, pe scurt, condiționați de spațiu fiind, cum v-ați întâlnit cu cântecul.
– Familia noastră, în special taică-meu, nu că ascultă, adoră muzica populară. Cânt de mică, la grădiniță, la școală, la sfintele sărbători, descoperindu-mă dascălii, eram „fata care cântă”. Aici, la Recaș, la Casa de Cultură Ioan Cojar este doamna Veronica Andruseac care, cu ani în urmă, m-a luat de mână și m-a dus la Școala Populară de Artă. Îi mulțumesc și îmi place să cred că nu am dezamăgit-o.

– Va răsfățați un pic!
– Mai de grabă aș zice că e mărturisirea, sinceră, a bucuriei! Am fost, de la început, primită cu multă căldură de public. Asta mi-a dat o enormă încredere, ceea ce m-a determinat să continui, cu muncă și dăruire. Suma aceasta îmi dă, azi, mulțumirea interpretei care sunt. Oriunde ajung, invitată, în Caraș, Mehedinți, Bistrița, Cluj, Maramureș, mă străduiesc să reprezint cântecul, portul popular bănățean, cât mai bine.

– Iar mă raportez la primul deceniu de activitate. Acum vreau să-l definiți dumneavoastră.
– Debutul meu a fost, după nelipsitele serbări școlare, concursuri, deci la un anumit nivel, cu Ansamblul „Bujorul” al Centrului de Cultură și Artă din Timișoara. Am avut colaborări cu Ansamblul Profesionist „Banatul”, Ansamblul „Timișul”, „Doina Banatului” din Caransebeș și, nu în ultimul rând, Ansamblul „Recășana”, din orașul meu, cu care mă mândresc. Am fost și la două festivalului, în Ungaria și Croația, în Germania și Austria, cu spectacole sau la evenimente.

– Am aflat că lucrați la un nou album, greșesc?
– Nu.

– Ne spuneți ceva despre el?
-Voi atinge teme precum dragostea, mai tot ce ține de viața omului, dar de obiceiurile satului bănățean.

– Cea mai recentă melodie înregistrată?
– Este o colindă, se numește „Noi pășim prin nea agale”. E filmată într-un cadru mirific, pe Muntele Mic. În Caraș, unde sunt des invitată, mă simt ca acasă. Și, în mod special, la Borlova. Aici am filmat și câteva videoclipuri.

– Care este cântecul dumneavoastră cel mai solicitat?
– „Fata mea cu mândru nume”. Se află și în fonoteca Radioului Timișoara. Și, poate în aceeași măsură, când e cazul, melodia „Nuntă de vis”. De câte ori o cânt, privind în jur, oamenii cu trăirile lor, atmosfera, mă străbat emoției intense… Când cânți, fie că ești pe o scenă importantă sau la rugă, într-un sat, trebuie să te manifești cu dăruire și tot atâta sinceritate. Pe om cântecul îl bucură dar, uneori, îl și răscolește…

-Vă dau posibilitatea – dar de primăvară, în martie fiind – să îmi dictați finalul interviului.
– Mulțumesc tuturor pentru sprijin, cei dintâi fiind părinții, celor care au avut și au încredere în mine și mă apreciază. În ultimul timp tot mai mulți, ceea ce îmi întărește convingerea că sunt cuiva de folos. Cititorilor, de Paști, că este aproape, le doresc ca lumina sfântă să le umple sufletele de bucurie, de liniște și împăcare!


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

4 Răspunsuri “Ramona Miheț, interpretă de muzică populară: „Pe om cântecul îl bucură dar, uneori, îl și răscolește…” (video)

  1. Bravo ei ca a ajuns unde a ajuns! Fiecare alege pentru el ce drum sa urmeze in viata ,ce il implineste ca om, oricum in orice domeniu ca sa ai rezultate trebuie sa muncesti mult si sa faci sacrificii,nimic nu e usor pe lumea asta .Succes in continuare !

  2. a vrut sa fie „dascal” dar a ales sa fie functionar la primarie! ciudat;
    sigur nu e vorba de vocatie ci de…. bani!

Lasă un răspuns