Olivera Petcov: „Pe scenă mă simt ca acasă” (video)

Chiar dacă și-a început cariera muzicală ceva mai târziu, preferând, mai întâi, să-și definitiveze și să-și aprofundeze studiile, Olivera Petcov a reușit să se impună rapid în lumea artistică bănățeană.

Născută la Moldova Nouă, din mamă sârboaică și tată bulgar, de loc din Dudeștii Vechi, Olivera a absolvit ciclul primar la școala din localitate. Studiile gimnaziale și liceale le-a efectuat la Timișoara, la Liceul de Muzică „Ion Vidu”, unde a studiat chitara și pianul.

Și-a desăvârșit studiile la Facultatea de Științe Economice din Timișoara. În prezent, este economistă la o companie multinațională.

Când ați făcut primii pași în muzică?
– La cinci ani, când am început să iau lecții de pian. Nu a fost, pentru familia mea, o decizie dificilă- aceea de a mă îndruma spre muzică: bunicul cânta în corul bisericii, iar tata era mare meloman. Am fost botezată Olivera după cântărețul sârb Oliver Dragojevic. Când eram mică, mergeam în vacanțe la Dudeștii Vechi și, așa cum am spus, la cinci ani am început să iau lecții de pian.

Mică fiind, cântam și prin casă: veneam de la joacă, mă schimbam, urcam pe scena mea din cameră… și cântam! Tata, văzând că am talent, m-a adus la Timișoara la o profesoară de pian ca să mă testeze. Eram în clasa a treia atunci, iar profesoara i-a spus tatălui meu că am talent și că ar fi bine să mă înscrie la Liceul <<Ion Vidu>>. Și astfel, din clasa a V-a, Timișoara m-a adoptat.

Am stat opt ani în internatul liceului. În acea perioadă am făcut parte din Ansamblul de folclor bulgăresc „Slavjak”, al Uniunii Bulgare din Banat- România. Cu acest ansamblu am înregistrat două albume de folclor bulgăresc din Banat, dar și prelucrări. Am participat la multe turnee, în Germania, Bulgaria și Serbia. După absolvirea liceului, nu am mers la Conservator, am ales Facultatea de Științe Economice, unde am intrat luând meditații, câteva ore, la matematică.

– Dar nu ați uitat definitiv muzica…
– Nu, am luat doar o pauză, ce-i drept una mai lungă. După liceu, vreme de zece ani, muzica a rămas doar un vis, dar am dorit să îmi fac mai întâi o carieră profesională. Am aflat, apoi, întâmplător, de existența unui cor numit „Timișoara Gospel Project” și am început să activez acolo, iar din 2015 cânt împreună cu trupa „Totasha”. Cânt cover-uri, muzică ușoară românească și internațională, muzică sârbească, de petrecere.

– Cum vă alegeți repertoriul?
– În funcție de public. Pot să îmi dau seama cu ușurință ce așteaptă oamenii de la mine, pentru că și eu am făcut parte mulți ani din public și cred că am ajuns să știu cum gândesc oamenii când vin la un concert sau la un eveniment privat. Publicul e variat, dar tuturor le place să mai audă și câte o melodie din locurile natale. Eu mă consider un artist fericit, pentru că pot să abordez orice gen. De exemplu, la un eveniment privat am inclus în repertoriu următoarele piese: „Despacito”, „Cântă cucu, bată-l vina” și „It-s my life”.

– E greu să înveți o piesă nouă?
– Ușor nu e. Mai întâi, cu textul în față, stai și o asculți, iar apoi începi să o cânți. Uneori, îmi ia și câteva săptămâni, pentru că stau opt ore la serviciu și nu pot repeta chiar cât aș vrea.

– Care este cea mai populară melodie a momentului?
– „Despacito”, fără îndoială.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns