Locuitorii unui sat timișean au strămutat vatra satului pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Se întâmpla prin secolul al VIII-lea, când oamenii din Partoș s-au strâns în jurul mănăstirii din localitate.
”Inițial erau 16 case în așezare. Acum sunt peste 300 de persoane. Mănăstirea a fost închisă în 1777 și reînființată în 2008”, spune ieromonahul Varlaam Almăjanu, starețul așezământului.
Reînvierea vieții monahale în locul preferat al Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, fost Mitropolit al Timișoarei, a revigorat comunitatea locală la propriu. Copiii, bătrânii și sărmanii primesc mâncare și ajutor. Elevii sunt educați și stimulați să învețe.
Persoanele bolnave au parte de tratamentul adecvat, iar celor cu posibilități reduse li se deschid noi orizonturi. Totul a fost posibil din mila lui Dumnezeu, susține părintele Varlaam, care mărturisește că dragostea și întrajutorarea între semeni fac ca orice să fie posibil. În fapt, în satul în care majoritatea o reprezintă categoriile defavorizate (bătrânii, copiii și sărmanii), fiecare persoană care are nevoie de sprijin primește, cu binecuvântarea părintelui Varlaam, nași-sociali.
Părintele Varlaam și copiii de grădiniță
”E vorba de enoriași care se ocupă de micile și marile probleme ale unei familii”, spune ieromonahul. Mai exact, în asociația enoriașilor ”Semper Agape” sunt membri, în mare parte, credincioși timișoreni care vin săptămânal la Partoș și îi ajută cu mâncare, medicamente, haine, ajutor în gospodărie și toate cele necesare traiului pe cei ce se confruntă cu orice fel de neputință.
Faimoșii anonimi
Locul mic în care se desfășoară viața monahală nu lasă la iveală faptele mari care se întâmplă în suflete. Părintele Varlaam a clădit întâi biserici în inimile oamenilor. ”În asociația <<Semper Agape>> sunt 160 de credincioși, persoane cu diferite profesii care dau o mână de ajutor după putință”, spune ieromonahul.
Un prânz pe care mama nu are posibilitatea să-l ofere acasă
Sunt doctori de diferite specialități care se ocupă de starea de sănătate a fiecăruia. Sunt profesori care au grijă de educația noii generații. Sunt arhitecți și proiectanți, patroni de firme și antreprenori care fac proiecte și ridică ziduri. Sunt persoane cu dare de mână dispuse să facă acte caritabile. Sunt oameni cărora le pasă. Fiecare are locul său bine stabilit în angrenajul care mișcă lumea din Partoș: de la chirurgul din sala de operație la văduva care trebăluiește în bucătărie pentru a hrăni suflete.
Trei femei gătesc pentru 40 de copii
Trei femei pun zilnic oalele pe foc pentru 40 de copii. Întâi pregătesc zarzavaturile pentru felul unu. Maestru-bucătar este Lenuța, o profesionistă cu multă experiență la cele mai bune restaurante din Deta. Maria, de asemenea calificată în meserie, este cea care petrece cel mai mult timp lângă aragaz. Luminița, cea mai tânără dintre ele, este doar ajutor, însă munca depusă este egală.
După patru ore de trebăluială, la ora 12, Lenuța feliază cozonacul, în timp ce Luminița termină de aranjat masa. Maria rămâne la post lângă plită, pentru a prăji în continuare șnițelele.
Trei femei fac voluntariat în bucătărie pentru a hrăni suflete
Primii copii își fac apariția: o duzină de micuți, care vin de la grădiniță însoțiți de educatoare. Aburul din farfuriile albe se ridică spre năsucurile lor și îi îmbie să guste… După felul al doilea, prichindeii primesc cozonac și fructe, iar dacă vreunul strâmbă din nas este consolat cu dulciuri din comerț. După ce micuțele burtici s-au ghiftuit, apar părinții care vin să-i ia acasă pentru un pui de somn.
O felie de cozonac după o masă copioasă
Pentru cele trei femei munca este însă în toi. Urmează 13 copii de la ciclul primar, iar la interval de o oră, sunt așteptați cei de la gimnaziu. Microbuzul școlar care îi aduce de la Banloc îi lasă în fața cantinei.
”După ce termină masa, elevii merg acasă să își schimbe hainele și să își ia cărțile și caietele, să pregătim temele pentru a doua zi. La programul de after-school avem și pauze pentru gustare sau pentru o repriză de fotbal în curte. Dacă vremea nu ne permite să ieșim afară, vizionăm un filmuleț sau jucăm jocuri”, spune Claudia Repaș, una dintre cele cinci cadre didactice care fac cu rândul orele de after-school…
După ce toți copiii din sat au luat prânzul, Lenuța, Maria și Luminița fac curățenie la locul de muncă. După opt ore de lucru, pleacă spre casă. Au făcut totul din suflet, fără nici o remunerație. ”Facem voluntariat, atât noi, cât și cadrele didactice de la after-school”, mărturisește Lenuța Staicu, maestru-bucătar. Nu simte oboseala după o zi de lucru. ”Sunt împlinită”, spune femeia. Luminița se grăbește acasă, unde treburile zilnice o așteaptă. Ea își încheie munca spre seară, după ce șterge praful în sala de after-school.
Destine transformate
Pentru o familie din Partoș apăsată de grija creșterii a șase copii a răsărit, de curând, soarele. Cu ajutorul semenilor și-au ridicat gard la casă, iar de curând au tăiat primul porc crescut în propria gospodărie. La început le-a fost mai greu să se urnească, dar acum sunt gata, pentru al treilea an consecutiv, să pregătească terenul în vederea însămânţărilor de sezon.
O așezare lipsită de oportunitatea unui loc de muncă, fără școală la îndemână și cu o populație destul de înaintată în vârstă
Nu este singura familie care a reușit să intre în rândul gospodarilor, iar altele sunt pregătite să facă primul pas în acest an… Câteva case mai încolo, altă transformare. Membrii unui cuplu în vârstă al căror unic copil și-a făcut un rost în Ardeal trag nădejdea că de-or cădea la pat, vor primi sprijin. O femeie harnică și îngăduitoare le trece periodic pragul pentru a le da o mână de ajutor… În altă locuință, un copil a creat un altar, decis să-și închine viața bisericii. Ziua lui începe la ora șapte, în lăcașul de cult din localitate, și se încheie cu o rugăciune.
Ce va urma va fi mai bun
Așa cum o masă bună se termină cu un desert delicios, la Partoș urmează să se întâmple lucruri mai mărețe. Dacă în prezent, în jur de 30 de adulți în nevoie primesc hrană de-a lungul fiecărei săptămâni, în viitor vor fi mai mulți meseni la masă. Asociația enoriașilor ”Semper Agape” a câștigat un proiect pe fonduri europene pentru înființarea unui centru de zi pentru bătrâni și extinderea cantinei sociale.
Ziua lui Alin Cosmin Mengher începe la biserică și se sfârșește cu o rugăciune
Potrivit părintelui Varlaam, din această vară vor începe lucrările, iar la finalul anului, cel mai târziu la începutul lui 2019, clădirea trebuie să fie în roșu. Este prevăzută și achiziționarea unui microbuz cu care vor fi luați în fiecare dimineață cei vârstnici și fără ajutor pentru a-și petrece ziua la centru alături de un medic, un psiholog, un fiziokinetoterapeut și câțiva voluntari dedicați. De asemenea, acestora li se va asigura, seara, transportul înapoi la domiciliu.
”În prezent, ajutorul ajunge la 15 case. E vorba de bătrâni și familii numeroase. După realizarea proiectului, cantina socială va deservi 25 de case din sat, plus încă 20 din Banloc și cinci din celelalte sate din jur. De asemenea, vom duce zilnic 20 de porții de mâncare pentru copiii nevoiași care învață la școala din Banloc. La Partoș, toți copiii din sat primesc în prezent prânzul după ore”, precizează ieromonahul Varlaam Almăjanu, stareţul aşezământului.
Mulțumirea sa sufletească i se zărește în ochi când vorbește despre oamenii din așezarea lipsită de oportunitatea unui loc de muncă, fără școală la îndemână și cu o populație destul de înaintată în vârstă: ”În ultima vreme am avut șase botezuri, două cununii și nici o înmormântare”.
Respect pentru aceşti oameni deosebiţi!