O expoziție născută din dragoste pentru Timișoara

Astăzi, la ora 18, la Galeria „Helios” va avea loc vernisajul expoziţiei tematice „Timişoara – avanpostul progresului şi al modernităţii”, pe care artiștii plastici profesioniști din urbe o dedică orașului de pe Bega.

„După eliberarea de sub ocupaţia otomană, în evoluţia cetăţii Timişoarei şi a întregului Banat a început o epocă istorică nouă, pe aceste meleaguri adoptându-se, treptat, un stil de viaţă european, de factură occidentală.

Oraşul şi zona au beneficiat de noi structuri administrative, de certe cuceriri economice, ştiinţifice şi spirituale, deschizându-se către ceea ce am putea numi mesajele modernităţii. În 1 noiembrie 1716, Prinţul Eugen de Savoya l-a numit în mod oficial pe contele Claudius Florimund Mercy, general de cavalerie, în postul de guvernator militar şi civil al Banatului timișean, regiune imperială administrată direct din Viena.

Cu trei veacuri în urmă, în data de 12 iulie 1717, Mercy a înaintat Camerei Aulice de la Viena Proiectul modest de organizare a Banatului Timişoarei, iar după aprobarea proiectului s-a întocmit Comisia de organizare a ţării Banatului, care a funcţionat sub conducerea lui directă.

Contele Mercy a dus o politică de colonizare a regiunii în conformitate cu directivele trasate de Casa Imperială, spre asigurarea forţei de muncă necesare valorificării resurselor naturale din teritoriu. La 25 aprilie 1723 a început reconstrucţia în sistem Vauban a cetăţii Timişoara, care s-a încheiat în anul 1765. S-a edificat o fortăreaţă cu nouă bastioane, între zidurile căreia s-a ridicat un oraş complet nou, cu o reţeaua densă de străzi rectangulare, cu pieţe largi, de dimensiuni impozante. Tot în această perioadă, arhitectura militară, civilă şi bisericească a ajuns să fie dominată de stilul baroc.

În 1728, Florimund Mercy a dat startul canalizării râului Bega, prin care se urmărea asanarea terenurilor inundabile din jur, pentru a putea fi exploatate în agricultură. Apoi l-a prelungit până la Tisa şi l-a făcut navigabil, indispensabil pentru dezvoltarea economică ulterioară. În strada Sârbească (astăzi, Gheorghe Lazăr) s-a amenajat primul teatru din Timişoara, care a devenit cel de-al treilea oraş din Imperiu, după Viena şi Pesta, cu o stagiune teatrală permanentă.

Cel dintâi ziar care a apărut pe teritoriul actual al României şi totodată prima publicaţie germană din sud-estul Europei, săptămânalul Temeswarer Nachrichten, a văzut lumina tiparului în anul 1771, având şi un supliment cultural intitulat Intelligenz Blatt.

Un moment important în existenţa Timişoarei a avut loc în anul 1781, când, prin Diploma din 21 decembrie, emisă de Împăratul Josef al II-lea, urbea dobândea statutul privilegiat de Oraş liber regesc.

Tipograful, editorul şi redactorul de cărţi şi reviste Josef Klapka, care în perioda 1919-1863 a îndeplinit şi funcţia de primar, apoi de deputat în Dieta de la Brastislava, a înfiinţat, în 1815, la Timişoara, prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Habsburgic.

Centru administrativ, militar, economic şi spiritual al Banatului, oraşul de pe Bega a intrat într-o fază intensă, foarte dinamică şi productivă a dezvoltării economice, sociale, edilitare şi spirituale în ceea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, distingându-se prin eleganţă, rafinament, multiculturalitate şi toleranţă.

În data de 12 noiembrie 1884, în premieră absolută pe continentul european, la Timişoara s-a introdus iluminatul electric stradal.

În 9 martie 1885 a fost ales primar al Timişoarei Carol Telbisz, care apoi a stat în slujba urbei şi a cetăţenilor ei timp de aproape trei decenii.

În această perioadă s-a regularizat canalul Bega, peste care s-au construit poduri din beton armat, şi s-a pus în funcţiune hidrocentrala electrică. El a avut o contribuţie morală şi financiară substanţială la edificarea şi construirea Bisericii romano-catolice Millennium, a Bisericii ortodoxe române Sfântul Ilie din Fabric, a sinagogii neologe din Fabric şi celei ortodoxe din Iosefin, a Bisericii romano-catolice din Elisabetin şi a lăcaşului de cult al piariştilor din cartierul Cetate. La insistenţele sale, comuna Mehala a fost alipită oraşului în 1910, devenind cel de-al cincilea cartier al municipiului.

După 12 ani de discuţii şi negocieri purtate cu comandanţii garnizoanei militare, cu reprezentanţii Ministerului de război al Austro-Ungariei, primarul Carol Telbisz a reuşit – cerând sprijinul împăratului Franz Iosif – demolarea zidurilor cetăţii, devenită în timp un obstacol serios pentru dezvoltarea şi modernizarea urbei. Între cartierul Cetate şi cartierele Fabric, Iosefin şi Elisabetin au fost trasate bulevarde lungi şi largi, pe care puteau circula şi tramvaiele electrice, puse în circulaţie în anul 1899.

Expoziţia îşi propune să aducă un omagiu Timişoarei, trecutului, prezentului şi viitorului ei. Majoritatea artiştilor plastici contemporani din oraş au de transmis lucruri esenţiale despre frumosul oraş al florilor, pornind de la experienţele lor cotidiene”, subliniază criticul şi istoricul de artă Ioan Szekernyes, directorul filialei locale a Uniunii Artiştilor Plastici.

Lucrările din expoziţia curatoriată de sculptorul Linda Saskia Menczel vor putea fi admirate la „Helios” până în data de 8 august.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “O expoziție născută din dragoste pentru Timișoara

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare