O anomalie cel puțin statistică într-o comună din Timiş

scoala masloc

De câțiva ani încoace, statul a început să acorde o atenție sporită unei categorii aparte de copii, și anume copiii cu cerințe educaționale speciale, mai pe scurt CES. În termeni de specialitate, prin cerințe educaţionale speciale se înțeleg „necesităţile educaţionale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educaţiei, adaptate particularităţilor individuale şi celor caracteristice unei anumite deficienţe/dizabilităţi sau tulburări/dificultăţi de învăţare ori de altă natură, precum şi o asistenţă complexă (medicală, socială, educaţională etc.)”.

Expeditor: guvernul

Dacă până în acest an, legislația prevedea că drepturile copiilor sau tinerilor cu CES integrați în unităţile de învăţământ de masă (alocație de hrană, rechizite școlare, îmbrăcăminte, încălțăminte) sunt asigurate din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ la care sunt înscrişi copiii/elevii, în această vară s-au schimbat lucrurile, stabilindu-se prin hotărâre de guvern că acești bani vor fi virați din bugetul de stat, prin intermediul consiliilor județene. Astfel, Consiliul Județean Timiș a adoptat, în 31 august, hotărârea nr. 165, prin care a aprobat repartizarea sumelor către orașele și comunele timișene pentru beneficiarii cu cerințe educaționale speciale pe anul 2016. Din suma totală de 3.565.194,80 lei, cea mai mare parte, 3.293.000,00 lei a fost alocată din bugetul de stat, iar diferenţa de 272.194,80 lei din bugetul propriu al Consiliului Judeţean Timiş.

O anomalie statistică

Citind lista anexată hotărârii, cu orașele, comunele și sumele aferente fiecărei localități, am remarcat o anomalie statistică: o comună relativ mică, Mașlocul (2.500 de locuitori anul trecut), a primit, după Timișoara, cea mai mare sumă de bani, 251.696 lei, dintre toate celelalte 98 de localități din întreg județul (nouă orașe și 89 de comune)! Din moment ce sumele sunt alocate în funcție de numărul de copii diagnosticați cu CES și integrați în învățământul de masă, rezultă că în Școala Gimnazială Mașloc sunt înscriși mai mulți elevi cu CES decât în oricare altă școală din județul Timiș, cu excepția Timișoarei. O comparație edificatoare: șapte orașe din Timiș – Buziaș (8.300 locuitori), Ciacova (5.400), Deta (7.600), Făget (7.600), Gătaia (6.500), Jimbolia (13.600), Sânnicolau Mare (14.700) – primesc, la un loc, 209.558 lei, adică cu 42.108 lei mai puțin decât primește Mașlocul, o comună care, cum menționam mai sus, numără doar 2.500 de locuitori! Nu mai vorbim de celelalte comune din județ, sumele alocate acestora și, pe cale de consecință, numărul de copii cu CES având valori mult inferioare celor din Mașloc.

Unu din trei

Intrigați de această discrepanță, am încercat să aflăm cum de a ajuns o comună cu o populație relativ redusă să aibă cei mai mulți copii cu cerințe educaționale speciale din întregul județ. Pentru început, ne-am informat cu privire la numărul total de elevi înscriși în Școala Gimnazială Mașloc, respectiv, numărul de elevi cu certificat CES: 242 de copii (206 la școală și 36 la grădiniță), dintre care 80 cu CES. Adică exact o treime din numărul total de copii și elevi ai școlii și grădiniței din Mașloc au fost înregistrați ca fiind cu cerințe educaționale speciale, un procent mai mult decât surprinzător…

Odată intrați în posesia acestor cifre, ne-am deplasat la Mașloc, pentru a discuta cu directoarea școlii, doamna Alina Spineanu, pe marginea acestui subiect. Întrucât a refuzat din start dialogul pe această temă, am trecut peste drum, la primărie, deciși să obținem măcar o confirmare oficială a datelor pe care le aveam.

Numărul copiilor cu CES, ținut secret

Primiți de viceprimarul Eugen Iercu și de secretarul primăriei, Cornel Szigeti, i-am rugat pe amfitrioni să ne comunice datele oficiale cu privire la elevii din Mașloc. Aflând cum a refuzat dialogul directoarea Alina Spineanu, Cornel Szigeti a sunat-o pe secretara școlii, încercând să afle cifrele solicitate de noi. Aceasta i-a comunicat numărul de elevi din școală, 206, însă i-a transmis că nu-i poate dezvălui câți dintre aceștia au certificat CES! Evident, era ordinul doamnei Spineanu, pentru care părea o chestiune vitală să păstreze secretul cu privire la numărul cu pricina… Doar că, ce să vezi, hotărârea CJT de alocare a banilor, ajunsă și la primăria din Mașloc, conținea inclusiv cifrele care ne interesau pe noi: într-adevăr, Școala Gimnazială Mașloc figurează, pe lista CJT, cu 80 de elevi diagnosticați cu CES.

Atitudinea stupefiantă a directoarei Alina Spineanu și refuzul secretarei școlii de a-i comunica secretarului primăriei numărul copiilor cu CES ne-au stârnit și mai tare interesul cu privire la acest subiect.

De la Mașloc, la inspectorat

Întorși la Timișoara, am contactat-o telefonic pe șefa Inspectoratului Școlar al Județului Timiș, doamna Aura Danielescu. Dincolo de funcția pe care o ocupă în acest moment și care face din dumneaei o persoană foarte influentă și informată, doamna Danielescu se află într-o conexiune extrem de puternică cu Mașlocul, acolo unde, înainte de a ajunge în fruntea IȘJ Timiș, a condus școala din comună și a fost persoana care a inițiat, încă din anul 2009, procesul de integrare a copiilor cu CES în respectiva unitate de învățământ. Mai mult, Aura Danielescu s-a și ocupat personal de acești elevi, din postura de profesor itinerant, definit în legislația specifică drept “cadrul didactic cu studii superioare în domeniul psihopedagogic care desfăşoară activităţi de învăţare, stimulare, compensare şi recuperare cu persoanele cu CES integrate în unităţile de învăţământ de masă”. Nu în ultimul rând, inspectorul școlar general din Timiș își exercită al doilea mandat de consilier local în comuna Mașloc.

Situația e din 2009

Nu ne înșelasem, doamna Danielescu chiar era în temă cu subiectul, fiind și avertizată de un telefon primit de la subalterna sa din teritoriu, Alina Spineanu, care a informat-o prompt – nu că n-ar fi normal acest lucru – de vizita noastră. Rugați să intrăm rapid în subiect, fiindcă e prinsă în această perioadă cu concursul directorilor de școli, am întrebat-o pe șefa IȘJ care este explicația numărului mare de elevi cu CES din Mașloc. “Situația aceasta nu-i de acum, e din 2009. Acolo este o școală incluzivă. Procedura spune foarte clar – la fel și legislația – că atunci când există decalaje la învățătură și repetate insuccese ale elevilor, se poate face de către un cadru didactic și, în primul rând, la cererea părintelui, o solicitare pentru ca acel copil să beneficieze de o evaluare complexă. Lucru care s-a întâmplat din 2009 încoace la Școala Gimnazială Mașloc, acolo unde unii dintre copii, care întâmpină aceste dificultăți de învățare, trec prin aceste evaluări (…) Eu nu cunosc statistica pe care o aveți dumneavoastră. Eu am date statistice de la inspectoratul școlar, sunt peste tot copii cu cerințe educaționale speciale, nu numai la Mașloc”, ne-a explicat doamna Danielescu. I-am spus că această discrepanță am sesizat-o în momentul în care am citit anexele hotărârii CJT de alocare a banilor către școlile care au elevi cu CES, răspunsul șefei IȘJ Timiș fiind: “De bani nu cu mine trebuie să vorbiți, că nu cunosc aspectele legate de acest lucru”.

Reproșuri subtile

Intrigată la rândul ei de demersul nostru jurnalistic, doamna Danielescu a trecut la contraatac: “Dacă îmi puneți întrebarea asta, acuzați deja indirect pe cineva, că probabil comisia de evaluare a făcut mișmașuri numai pentru copiii dintr-o anumită școală!”. “Eu prezint doar o situație statistică și anume că șapte orașe din județul Timiș au la un loc mai puțini bani alocați decât Mașlocul. Dacă lucrul ăsta e în regulă, atunci totul e OK, eu nu acuz pe nimeni”, am replicat, însă ne-am trezit cu un nou reproș: “Copiii de la Mașloc sunt în acest număr de ani de zile, iar acum e primul an în care se dau bani de la Guvernul României și de la Consiliul Județean Timiș. De ce nu v-ați pus problema să scrieți acest articol în 2011, în 2010, când numărul lor a fost chiar mai mare?”. Cum dialogul devenea contraproductiv – eram practic trași la răspundere că n-am aflat mai repede de situația din Mașloc – și cum și doamna Danielescu era în criză de timp, am pus punct discuției, dar n-am încheiat documentarea.

Vizită la centrul de comandă

Ne-am deplasat la Centrul Județean de Resurse și de Asistență Educațională (CJRAE) Timiș, unde am fost primiți de doamna director Simona Jugariu, o altă persoană mai mult decât abilitată pentru a răspunde nelămuririlor noastre.

Conform legislației, CJRAE este “unitatea specializată a învăţământului preuniversitar, cu personalitate juridică, coordonată metodologic de inspectoratul şcolar, care desfăşoară servicii de asistenţă psihoeducaţională pentru părinţi, copii şi cadre didactice şi care coordonează, monitorizează şi evaluează, la nivel judeţean, activitatea şi serviciile educaţionale oferite de către centrele logopedice interşcolare şi cabinetele logopedice, centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică, mediatorii şcolari”. În cadrul CJRAE funcționează serviciul de evaluare şi orientare şcolară şi profesională (SEOSP), care, la rândul său, coordonează o comisie de orientare şcolară şi profesională (COSP), cea care emite hotărârile privind orientarea şcolară şi profesională a copiilor, elevilor şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale. În urma evaluării copilului făcute de această comisie, CJRAE eliberează certificatul de orientare şcolară şi profesională, un act oficial care precizează diagnosticul/deficienţa şi orientează copiii, elevii şi tinerii cu CES în învăţământul de masă sau în învăţământul special.

Având în vedere toate aceste lucruri, era evident că nu puteam ocoli această instituție în documentarea noastră. Sediul CJRAE se află într-un corp de clădire aparținând Colegiului Tehnic “Emanuil Ungureanu”, în Piața Huniade, acolo unde, chiar dacă am sosit inopinat, directoarea Simona Jugariu ne-a primit imediat.

Implicare versus dezinteres

O primă explicație oferită de interlocutoarea noastră cu privire la decalajul numeric covârșitor dintre Mașloc și celelalte localități din Timiș pe segmentul copiilor cu CES a fost următoarea: “La nivel de județ, noi promovăm drepturile copiilor cu cerințe educaționale speciale. Avem caravane cu care mergem prin sate, le povestim oamenilor, le explicăm ce înseamnă CES. Un copil cu CES este un copil care, la un moment dat, are nevoie de un ajutor în învățare. Contează deschiderea școlii, a colectivului de cadre didactice de acolo și a specialiștilor care lucrează, dintre care unii sunt mai interesați, iar alții mai puțin interesați să îi ajute pe acești copii. În acest moment sunt școli care au înțeles că este în avantajul copilului să aibă curricule adaptate, să aibă aceste certificate de orientare școlară, care ajută copilul, îl sprijină, dar sunt și școli care au văzut aspectul mai puțin <plăcut>: adică trebuie să ajutăm copilul să-și întocmească dosarul, să facem fișă de evaluare psihologică, educațională, să-l îndrumăm să-și facă anchetă socială, trebuie să trimitem părinții la comisia CJRAE”.

Într-adevăr, în anexa hotărârii CJT de alocare a banilor pentru școlile de masă din județ care au integrați copii cu CES, există și destule comune care nu primesc nici un leu, ceea ce poate însemna ori că la școlile din aceste localități nu există nici un elev care ar putea fi încadrat în categoria celor cu CES, ori că, deși există asemenea copii, nimeni n-a fost interesat să facă demersurile necesare în acest sens. Care o fi adevărul nu știm, dar rămâne un subiect deschis. Remarcăm, totodată, că mesajul transmis de caravanele CJRAE prin satele și comunele timișene nu prea a prins la oameni, evident, cu excepția numită Mașloc. Cine știe, o fi rămas caravana mai mult prin zonă, iar mesajul o fi fost mai bine diseminat…

Încolonați și disciplinați

În continuare, doamna Jugariu a marșat pe ideea că decidenții din Mașloc sunt foarte bine organizați și implicați total în această chestiune: “Cei din Mașloc s-au organizat foarte bine, inclusiv i-au adus cu microbuzul la noi la comisie, ca să nu-i pună pe oameni pe drumuri pe banii lor. La Mașloc au specialiști care sunt deschiși la minte și știu cum să abordeze subiectul și cum să vorbească cu părintele și știu cum să-i facă pe copii să înțeleagă că nu trebuie să le fie rușine că au un astfel de certificat ci, din contră, le arată care sunt beneficiile pentru ei. Eu am văzut organizarea celor din Mașloc ca fiind în beneficiul copiilor. Dacă oamenii mi-au adus mie, la comisie, părinții și copiii, eu am fost bucuroasă. Au venit aici toți frumos, încolonați, n-a mai trebuit să dau eu telefoane după fiecare părinte…”.

Acum, dacă doamna Jugariu consideră aducerea părinților și a copiilor cu microbuzul școlii și deplasarea lor încolonată spre sediul CJRAE drept o dovadă a unei organizări fără cusur, nouă invocarea microbuzului ne-a adus în minte un articol scris în luna aprilie: “Au început pregătirile pentru campania electorală? Romii din Mașloc, trimiși de primar cu microbuzul școlar să-și facă buletine”. Și respectivii cetățeni tot cu microbuzul au ajuns la Timișoara și tot încolonați s-au deplasat către sediul Direcției de Evidență a Persoanelor, din spatele Poștei Mari, iar asta a fost o treabă desfășurată pe șest, în afara reglementărilor legale, nicidecum un motiv de laudă…

Supoziții și contradicții

Nu numai dezinteresul multor școli reprezintă, în accepțiunea directoarei CJRAE Timiș, o cauză a înregistrării în localitățile respective a unui număr infim de copii cu CES, în comparație cu Mașlocul, ci și atitudinea părinților: “Mulți părinți se gândesc că este o etichetă pusă asupra copilului, mulți confundă certificatul de orientare școlară cu un grad de handicap și nu vor să se știe în comunitate că copilul lor are un astfel de certificat. Când aud că au de venit la Timișoara, de mers pe la NPI (neuropsihiatrie infantilă), de venit la noi, la asistența socială, când văd câte acte sunt necesare… Unii se gândesc că, având acești bani, pierd alte drepturi”. OK, e posibil și asta, nu contestă nimeni, dar chiar în Mașloc să se fi strâns cei mai cooperanți și deschiși părinți din tot județul?!

Supoziția asta este contrazisă oarecum de o altă posibilă cauză depistată de șefa CJRAE: “Poate în acea zonă și contextul socio-economic și cultural este de așa natură, este o zonă mai defavorizată, astfel încât e posibil ca aceste lucruri să-și fi pus amprenta asupra dificultăților de învățare și adaptare a copiilor la mediul școlar”. Adică părinții n-au fost influențați de contextul socio-economic și cultural, din moment ce au dovedit suficientă maturitate și deschidere pentru a coopera impecabil cu decidenții din școală, în schimb, copiii lor acuză din plin vicisitudinile cu care se confruntă… În plus, o fi Mașlocul zonă defavorizată (nu avem certitudinea asta, mergem pe încredere), dar cu siguranță nu e singura din tot județul.

Interpretare personală

Doamna Jugariu ne-a precizat și că trebuie făcută distincția între noțiunile “incluziv” și “integrator”: “Între incluziv și integrator sunt niște diferențe. Una este a integra niște copii în sensul de a-i aduce doar fizic acolo în școală și a avea niște certificate care te pot ajuta pe tine la un moment dat să-ți reduci numărul de copii la clasă, fiindcă dacă ai un număr de copii cu CES, se reduce numărul de copii în clasă. Unii o fac doar pentru chestia asta, unii o fac doar pentru că pică bine la dosarul de gradație să aibă niște copii cu CES, dar nu se întâmplă să și lucreze cu copiii respectivi. Or, o școală incluzivă înseamnă să le oferi copiilor de la spațiile respective, până la servicii, până la sprijin, până la proiecte, toate aspectele astea arată că o școală este incluzivă. Nu scrie niciunde că școala din Mașloc este o școală incluzivă, dar pot să spun eu din ceea ce am observat că se întâmplă în școala respectivă. Este doar o chestie de interpretare calitativă, a noastră, cu ochiul de observator pe care îl avem”.

Într-adevăr, catalogarea ca incluzivă a școlii din Mașloc este o chestie de interpretare, fiindcă, pe site-ul CJT, la rubrica “Instituții de învățământ special”, este publicată lista centrelor școlare pentru educație incluzivă din județul Timiș, iar printre ele nu se numără și școala din Mașloc, care este o școală de masă, altfel n-ar fi făcut parte din lista unităților de învățământ pentru care guvernul a alocat acei bani.

Cauză și efect

Dincolo de acest aspect, din răspunsul doamnei Jugariu am extras și câteva informații interesante, pe care le-am verificat apoi cu legislația în față. O primă constatare: mai mulți elevi cu CES într-o școală înseamnă mai mulți profesori itineranți care se ocupă exclusiv de acești copii, proporția stabilită prin lege fiind de un profesor la 8-12 elevi cu deficiențe moderate sau ușoare sau un profesor la 4-6 elevi cu deficienţe grave. Din informațiile noastre, la Școala Gimnazială Mașloc sunt încadrați șapte profesori itineranți.

A doua constatare: conform legii, “în grupele/clasele în care sunt integraţi copii/elevi cu CES care beneficiază de servicii educaţionale de sprijin, efectivele se diminuează cu 2 copii/elevi pentru fiecare copil/elev integrat”. La școala din Mașloc, în ciclul gimnazial (ciclu în care legislația prevede că într-o clasă trebuie să fie în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30), funcționează câte două clase de a V-a (cu 13, respectiv 12 elevi), două de a VI-a (18, 15), două de a VII-a (19, 16) și două de a VIII-a (12, 16), efectivul din fiecare clasă fiind redus tocmai din cauza regulii menționate mai sus. Mai multe clase înseamnă mai mulți profesori, alții decât cei itineranți.

Avantaje deloc neglijabile

Alte facilități acordate de legislație, care pot explica mobilizarea extraordinară a școlii din Mașloc: „Cadrelor didactice care lucrează cu copii/elevi cu CES integraţi în unităţi de învăţământ de masă li se vor acorda în fişele de evaluare cel puţin 5 puncte pentru fiecare copil/elev integrat, dar nu mai mult de 10 puncte. De punctajul acordat beneficiază şi profesorul itinerant şi de sprijin. Se recomandă inspectoratelor şcolare judeţene ca, la întocmirea grilei cu punctajele prevăzute pentru obţinerea gradaţiei de merit şi a distincţiilor, să stabilească pentru cadrele didactice din învăţământul de masă care integrează copii/elevi cu CES un punctaj echivalent cu cel acordat pentru obţinerea unor performanţe în pregătirea elevilor distinşi la concursurile şi olimpiadele şcolare”.

Filtrul de la CJRAE

Șefa CJRAE ne-a mai mărturisit că, pe de o parte, legislația este atât de permisivă, încât foarte mulți copii pot fi încadrați la CES, dar și că dumneaei și-a luat măsuri pentru a depista eventualele nereguli: „În ultimii ani, ca să am siguranța că acești copii nu-mi vin cu certificate de evaluări psihologice din cabinetul privat al cine știe cărui doctor, ca să nu am dubiul ăsta că se pot face intervenții, am cerut ca toți copiii care vin pentru prima dată la evaluare să facă evaluarea aici, cu specialiștii mei, să vedem noi copilul, ca să și vedem evoluția ulterioară. Deci avem un alt sistem de control prin care m-am asigurat că nu se contrafac aceste certificate. La copiii care au trecut prin comisia de orientare și au fost evaluați de către psihologii mei și și-au pus ei parafa, pot garanta că totul este în regulă”.

Doamna Jugariu ne-a dezvăluit că n-am fost singurii care am sesizat anomalia statistică de la Mașloc: „Mi-au mai pus întrebări inclusiv de la consiliul județean, când au făcut tabelul, au zis că-s cam mulți copii cu CES la Mașloc. Aceeași explicație le-am dat-o și lor, cum v-am dat-o și dumneavoastră, foarte lejeră și liniștită atâta timp cât am încredere în oamenii mei, care fac evaluările psihologice, atâta timp cât cred că acești copii chiar au aceste probleme. Restul ține doar de organizarea lor internă, cum știe școala să-i mobilizeze pe părinți, să-și adune dosarele, să-i informeze, eu am considerat că aceasta este o școală incluzivă model”.

Neuropsihiatria bate psihologia

Spre finalul întrevederii, o afirmație a doamnei directoare ne ridică un semn de întrebare: „Orice părinte, dacă vine la mine și eu nu-i dau certificatul de orientare școlară pentru că mi se pare că deficiența copilului nu e așa cum spune, dar el îmi arată pe lege că ceea ce îmi aduce el de la medicul psihiatru corespunde, mă dă în judecată și câștigă, pentru că îmi arată că, conform diagnosticului primit de alt specialist, trebuie încadrat la CES!”. Hopa, păi tocmai ce aflasem că la CJRAE funcționează o comisie care are ultimul cuvânt și care reprezintă un filtru impenetrabil. De fapt, nu-i chiar așa? Da și nu. Ne explică tot doamna Jugariu: „Cu comisia mea nu am cum să verific partea psihiatrică, nu am medic psihiatru aici. Noi putem doar să îl evaluăm încă o dată psihologic, dacă observăm că ceva nu corespunde sau că diagnosticul este așa, unul de mântuială, nu-mi aduce mie niște amănunte care să justifice ce-i cu copilul. Supracontrolul nostru este doar pe partea psihologică. Medicul neuropsihiatru este <mai specialist> decât suntem noi, psihologii. Certificatul neuropsihiatric pe care îl aduce părintele nu poate fi contracarat de supracontrolul nostru, n-am dreptul să mă duc să-l contest pe medicul neuropsihiatru care a eliberat acel certificat, că are parafă, are o școală în spate”. Așadar, neuropsihiatria bate psihologia, iar supracontrolul CJRAE are și limite.

Surprize, surprize…

La finalul întâlnirii, doamna directoare ne-a mai făcut o dezvăluire: „Legislația e atât de vastă și le dă atâta libertate specialiștilor noștri când fac recomandarea de încadrare a unui copil la CES, încât, la ce probleme sunt în sistemul de educație, cu copii care nu pot face față programei școlare supraîncărcate, s-ar putea să avem o surpriză și anume ca numărul lor să crească din ce în ce mai mult! Asta pentru că programa școlară este supraîncărcată, pentru că părinții nu se mai ocupă de copii și nici copiii nu mai sunt interesați de școală ca altădată, fiindcă au tot felul de alte surse…”.

Un semnal de alarmă sau o exagerare?

Sigur, stilul de viață al copiilor noștri s-a schimbat radical, nu-i o noutate acest lucru, însă chiar atât de dramatice să fie repercusiunile? Adică, să înțelegem că, dacă în toate satele și comunele din Timiș ar fi existat o organizare și o mobilizare precum cea din Mașloc, am fi constatat că o treime din numărul total de copii și tineri înscriși în unitățile de învățământ de masă din județ ar fi fost diagnosticați cu CES?! Adică unul din trei copii din Timiș prezintă, de fapt, deficienţe/dizabilităţi ori tulburări/dificultăţi de învăţare, însă n-au fost înregistrați ca atare?! Chiar așa să stea lucrurile?


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

6 thoughts on “O anomalie cel puțin statistică într-o comună din Timiş

  1. Felicitări, domnule Brindescu, pentru curajul de a scrie acest articol! Ati omis sa mai mentionati un lucru: legătura dintre danielescu si președintele CJT si legătura dintre acesta si Masloc.Ia vedeti, se leaga si in alt mod lucrurile? Gasiti astfel explicatia de ce nu s-a sesizat CJT in legătură cu acest subiect, cum ar fi fost, probabil, daca era vorba de altă localitate. Asteptam cu interes si alte articole in legătură cu aceste persoane

  2. D-na Danielescu a fost propulsata (numita politic) de dl. Grindeanu, fiind rude prin alianta, din pozitia de invatator la Masloc direct in pozitia de Inspector Sef.
    Cu siguranta d-na D este cel mai competent cadru didactic din tot judetul Timis!

  3. Domnule Brindescu, în calitate de cadru didactic implicat direct în lucrul cu copiii cu cerințe educaționale speciale, v-aș putea da o mulțime de motive pentru care aceștia au nevoie de un profesor specializat care să le ofere sprijin. De la probleme comportamentale la elevi de gimnaziu care nu sunt capabili să formuleze o propoziție complexă, cazurile diferă ca gravitate dar NU ca importanță. Introducerea acestor viitori adulți într-o lume pe care s-o înțeleagă și în care să se poate autosusține financiar este absolut necesară.

    Nu văd legătura între ajutorul oferit elevilor cu CES și poziția doamnei Danielescu. Mai urmează să găsiți o legătură cu Băsescu și-ați creat o nouă știre BOMBĂ într-o lume în care Media oricum distorsionează realitatea și publicul crede absolut tot ce citește.

    V-aș sugera, dacă-mi permiteți, un nou articol în care să încurajați TOȚI părinții elevilor cu CES să solicite ajutor pentru copiii lor și, mai mult decât atât, să fie la rândul lor educați în ceea ce privește metodele prin care să lucreze acasă cu copiii. SIngurii importanți când vorbim de educație incluzivă sunt elevii care o necesită! Nu luptați împotriva lor, nu sunteți în măsură să le judecați situația.

    1. Inainte sa-mi sugerati ceva, ar fi frumos sa va prezentati. Ceea ce am prezentat in articol nu este o falsa stire bomba, asa cum exagerati dumneavoastra, ci o realitate: in scoala din Masloc, o treime din elevi sunt diagnosticaticati cu CES. Pentru alte lamuriri si pentru idei de alte articole, va astept la redactie.

  4. Felicitări pentru articol! Este bine dacă am putea afla cât a primit si cât primeste , doamna Danielescu din plata cu ora de la această scoală.

Dă-i un răspuns lui viorica bucur Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *