„Nu este suficient să te remarce, într-o zi, cineva!”. Dialog cu Alina Brancu, interpretă de muzică populară

– Zona Făgetului este o vatră folclorică extrem de ofertantă. Deşi, trebuie să spun şi asta, în numele adevărului, există, în ultimii ani, un declin.

– Zona, da, a fost şi rămâne un loc în care tradiţiile se păstrează. Cât şi cum, depinde la ce te raportezi. Sunt ansambluri folclorice, mai mici ori mai mari, dar important este că ele există, formate exclusiv din tineri, dansatori, solişti vocali şi instrumentişti, care preţuiesc costumul popular şi duc mai departe ce am primit moştenire.

– Sunteţi, sau cel puţin aşa păreţ şa păreţi, mai reţinută, calculată, pe când un artist trebuie să fie, ca fire, exploziv, scena îl trimite într-un loc al arderilor intense…

– Ca orice inginer, am absolvit Politehnica, secţia Drumuri, o facultate grea.

– Drumul e făcut să fie umblat de oameni.Când cineva îl străbate cu bucurie ar fi bine să se gândească şi la cine l-a făcut. Nu?

– Asta ar veni ca o răsplată.

– M-am documentat pentru întâlnire. George Popovici, interpretul, dar şi profesorul de muzică, v-a dat notă maximă. În schimb, un realizator de televiziune, tot din Făgeţ, Gheorghe Olteanu, v-a reproşat că nu aţi muncit suficient…

– Sunt pe deplin conştientă că puteam realiza mai mult, dar studiile nu mi-au permis, am vrut să le fac temeinic. Şi mai este ceva, de care sunt sigură că ştiţi, să pătrunzi în lumea aceasta, a muzicii populare, e destul de dificil. Mai am un an şi termin şi masteratul, pentru că trebuie, încă mi-e greu. Ca interpret, nu este suficient să te remarce, într-o zi, cineva. Acum am mai mult timp, dar şi planuri. Încerc să le înfăptuiesc.

– Rămânem la planuri.

– Vreau să mai imprim câteva melodii, între care şi două doine care au aparţinut tatălui meu.

– Asta în vederea unui CD?

– Da, desigur, sper să şi reuşesc în viitorul apropiat.

– Sunteţi absolventă şi a Şcolii Populare de Artă, aţi urmat cursuri de canto popular din clasa a şaptea, harul nu v-a ocolit.

– Am studiat la clasa doamnei profesoare Carmen Popovici Dumbravă. Am participat la mai multe festivaluri, uneori am fost premiată, alteori am câştigat experienţă, de altfel şi ea extrem de necesară.

– La început de carieră, fără model, poţi rătăci mai repede. Nu înţeleg de ce unii tineri, nepuşi în temă, nu conştientizează.

– Eu o admir foarte-foarte mult pe doamna Andreea Voica. Pentru modul în care şi-a construit singură drumul, pentru faptul că s-a detaşat de mama ei. E drept, a avut şi susţinerea soţului.

– Fiecare cu norocul lui, plus munca, dacă nu ai pe cine susţine este în zadar orice demers.

– Fără îndoială. Mariana Drăghicescu rămâne un reper, un model pentru orice tânăr solist din Banat.

– Care-i melodia dumitale cea mai cunoscută, solicitată în spectacole, la evenimente?

-„Trandafir prins în buchet, eu mi-s fată din Făget”. Fiind atât de ştiută, mă va urmări, cred, toată viaţa…

– Aş vrea să vă ocrotesc şi să nu vorbim despre un subiect sensibil, în ce vă priveşte. Invocându-l, e vorba de tatăl dumneavoastră, Viorel Brancu, este o formă de recunoştinţă. Pe el îl moşteniţi. A avut o voce splendidă, nu în zadar i se spunea „Turturel”.

– Eram atât de mică, la vremea când s-a prăpădit… Nu îmi amintesc cum cânta. Spuneam că voi imprima, curând, câteva melodii, între care şi două doine pe care le cânta tata.

Am găsit, recent, înregistrarea. Categoric aceste doine rămase de la dânsul vor fi, pentru totdeauna, melodiile mele de suflet.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns