Noi minuni la Mănăstirea de la Partoș

La peste jumătate de secol de la canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, fost Mitropolit al Timișoarei, cel care încă din timpul vieţii a avut darul facerii de minuni, noi lucruri extraordinare au loc pe pământul de unde acesta a plecat spre veșnicie. Concret, flămânzii sunt săturați, bolnavii sunt vindecați, bătrânii uitați sunt mângâiați, copiilor li se deschid orizonturi, cei fără de carte sunt luminați, mâinile întinse altădată la pomană robotesc, iar pământul cândva nesemănat dă roade. Potrivit starețului mănăstirii, ieromonahul Varlaam Almăjanu, toate aceste minuni sunt din mila lui Dumnezeu și ca urmare a rugăciunilor Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş.

Minunile Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş

Viaţa Sfântului Iosif ca Mitropolit al Timişoarei între anii 1650 și 1653 a fost o împletire de fapte minunate, semne şi minuni, dintre care cea mai cunoscută este salvarea, prin rugăciunile lui, a cetăţii şi oraşului Timişoara de flăcările unui foc mare, cu vâlvătăi până la cer, care a ars case și a ucis oameni și care a fost stins de o ploaie cum nu s‑a mai pomenit. De asemeanea, tradiţia spune că, după moartea sa, fiica unui jude al Timişoarei, Marcu Muţiu, s-a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire acesta va construi lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.

La 28 februarie 1950, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş şi strămutarea moaştelor sale din biserica mănăstirii Partoş în Catedrala Mitropolitană din Timişoara.

”Prima dată am vrut să clădim biserici în inimile oamenilor”

Mănăstirea de la Partoș, veche vatră monahală a Banatului, a trecut prin anotimpurile multor vremi, adesea nu ușoare, având oameni destoinici la cârma ei și obști de călugări care au trăit în chip autentic idealurile vieții monahale. Obștile Partoșului nu au fost niciodată mai mari de șapte călugări, însă învățătura lor a fost una adevărată, profundă și plină de mireasma Duhului Sfânt. Atmosfera spirituală deosebită găsită aici l-a determinat pe Sfântul Iosif să aleagă această mănăstire ca loc al retragerii sale în urma renunțării la scaunul mitropolitan al Timișoarei.

Așezământul a fost reînființat în anul 2008, după ce multă vreme aici a funcționat doar o parohie, ieromonahul Varlaam Almăjanu fiind chemat de Sfântul Iosif în vis să reclădească obștea. ”Prima dată am vrut să clădim biserici în inimile oamenilor, să adunăm comunitatea, apoi să ridicăm zidurile”, spune părintele Varlaam. Așa s-au adunat timișoreni bogați material și sufletește și oamenii satului, în mare parte bătrâni, bolnavi și nevoiași. ”Am început cu două familii de medici din Timișoara. Purtam dialoguri legate de teologie și medicină. Fiecare invitat își aducea prietenii. S-a creat astfel o comunitate de mare calitate, cu oameni care l-au descoperit pe Dumnezeu”, mărturisește starețul. A fost cel dintâi pas spre ajutorarea comunității.

Cei nevoiași și-au găsit nașul

Potrivit starețului Mănăstirii Partoș, fiecare dintre familiile aflate în nevoie din sat a primit câte două perechi de nași sociali. „În total sunt 30 de familii din Timișoara care se ocupă îndeaproape de 15 case din Partoș. Nașii sociali fac săptămânal vizite și aduc toate cele necesare traiului: haine, mâncare gătită și rezerve de hrană pentru o săptămână întreagă, medicamente și altele. Persoanele care sunt bolnave sunt evaluate și urmărite periodic de către medicii noștri și sunt ajutate în obținerea medicamentelor de care au nevoie. Este mai ușor, în felul acesta, să păstrăm contactul permanent cu toți cei aflați în nevoie. În cazuri deosebite, cum ar fi achiziționarea unei cantități mai mari de lemne, problemele sunt anunțate la mănăstire, iar cu ajutorul nostru, al tuturor, le putem rezolva. Prima condiție a fost ca familiile pe care le ajutăm să-și trimită copiii la școală curați și pieptănați”, spune părintele Varlaam.

Cea dintâi consecință a ajutorului oferit de nașii sociali a fost eradicarea cerșetoriei, altădată un fenomen la ordinea zilei în fața lăcașului de cult, în zilele de sărbătoare. Mai târziu, lucrurile au evoluat. ”Se schimbă oamenii. Anul acesta le-am cumpărat răsaduri și am fost mulțumit de grădinițele lor. Trei familii au progresat foarte mult: își țin și porc pentru prima dată. La o altă casă, am cumpărat o capră”, mărturisește starețul de la Partoș.

Bucătăria pe roți devine cantină din această vară

Circa 50 de persoane au fost hrănite ani la rând prin „bucătăria pe roți”, un proiect social adresat bătrânilor, familiilor cu copii mulți și bolnavilor fără ajutor care primeau sâmbăta de-ale gurii pentru întreaga săptămână. În curând însă, mâncarea va fi gătită, la două zile. ”Am achiziționat o clădire aflată vizavi de biserică, pe care vrem să o transformăm în centru de zi pentru bătrâni și cantină socială. Avem o echipă de manageri din Timișoara care ne sprijină, iar pentru finanțarea lucrărilor de reabilitare și construcție depunem în această vară un proiect pe fonduri europene. Între timp, am adus containere modulare și amenajăm o bucătărie provizorie. Am utilat-o deja și așteptăm mobilierul. Vom începe să gătim din luna august. Oamenii vor primi mâncare caldă și pentru a doua zi. Vom lucra cu voluntari”, spune părintele Varlaam. În paralel, cei aflați în nevoie pot beneficia și de curățarea rufelor la spălătoria socială. Mai mult, persoanelor singure și neputincioase li se asigură și curățenie la domiciliu.

E vremea pentru bunele maniere

În cadrul unor proiecte sociale ale mănăstirii, copiii din localitate au beneficiat ani la rând de after-school, iar cei din clasele terminale, de meditații la materiile de la Evaluarea Națională. Mai mult, prin activități specifice, au fost deprinși cu normele de comportament. Tinerii sunt recompensați și impulsionați cu excursii și drumeții periodice, și prin achiziționarea de rechizite școlare atât la început de an, cât și ori de câte ori este nevoie.

”After-schoolul s-a încheiat în iunie, odată cu terminarea anului școlar, când am fost cu toții două zile la Dunăre. Pe perioada vacanței, atât în luna iulie, cât și în luna august, elevii vor lucra, câte trei ore pe zi timp de o săptămână, cu cadre didactice pentru a nu sta departe de carte. Pe lângă exercițiile din caietele de vacanță, vor fi și ore de abilități practice, desen și muzică. Eu vreau să-i învăț pe copii bunele maniere, să știe cum să se îmbrace, dar și cum să se poarte în anumite situații. La finalul fiecărei săptămâni, vom face și câte o excursie. Sunt copii care până acum n-au ieșit din sat”, spune starețul mănăstirii. De asemenea, pentru a-i impulsiona pe copiii care trec în clasa a opta să învețe pentru examenul de la final de gimnaziu, părintele Varlaam le-a promis o excursie în Serbia și Nordul Greciei, cu condiția ca notele să fie de la șapte în sus.

”Să ridicăm zidurile”

După ce stavilele din inimile oamenilor au fost dărâmate, la Partoș a venit vremea să se ridice și zidurile.

”Nu avem fonduri pentru construcția chiliilor, depindem de bunăvoința oamenilor. Am început lucrările în 2016 și sperăm ca la sfârșitul anului viitor să se poată locui în clădire. Acum ne pregătim pentru turnarea planșeului pentru primul nivel. Vor fi nouă chilii la etaj, iar jos, spațiile comune ce vor cuprinde și un mic muzeu, bucătăria și trapeza, adică sala de mese.

Cu nădejde în Dumnezeu, frigul probabil ne va prinde în zona acoperișului”, spune starețul de la Partoș. În prezent, pe lângă ieromonahul Varlaam Almăjanu, obștea de la Partoș mai numără încă doi călugări.”Vor mai veni. Avem deja doi bărbați, de 50 și 27 de ani, din Timișoara și Sibiu, care vor în mănăstire. Vor mai veni…”, adaugă părintele Varlaam.