Restituirea imobilelor luate abuziv de la proprietari în regimul comunist nu a fost soluționată pe deplin nici astăzi, la 28 de ani de la instalarea statului de drept în România. Cele mai mari probleme le-au întâmpinat posesorii de terenuri. Mulți dintre ei au constatat că suprafețele de pământ pe care le-au deținut au primit, între timp, o altă destinație sau au fost atribuite altor persoane.
La acest fapt s-a adăugat și procedura extrem de stufoasă și costisitoare, consecință a cadrului legislativ, care trebuia urmată în vederea redobândirii bunurilor confiscate. Într-o astfel de situație se află și o timișoreancă. De mai bine de zece ani, aceasta încearcă zadarnic să obțină pe cale legală grădina pe care deținut-o până în 1983, când, în mod abuziv, i-a fost confiscată de comuniști.
Prin anii ’70, împreună cu soțul ei, decedat între timp, Letiția Chițu a cumpărat o casă cu grădină pe strada Grigorie T. Popa. Câțiva ani mai târziu, au fost obligați – așa cum s-a întâmplat cu cei mai mulți dintre românii care aveau în proprietate diverse bunuri – să renunțe la 2.000 de metri pătrați de grădină în favoarea statului comunist.
Soții Chițu au fost forțați să semneze un formular tipizat din care reieșea că ar fi consimțit să doneze statului de la acea vreme suprafața de 2.000 de metri pătrați, sub pretextul că acolo se vor realiza lucrări de racordare la sistemul de termoficare. La fel s-a întâmplat și cu vecinii lor, care au fost și ei constrânși să simuleze un act de donație pentru o parte dintre grădinile pe care le dețineau în zonă. Lucrările de termoficare nu s-au mai realizat, suprafața respectivă de teren fiind atribuită Ministerului Apărării Naționale care, între timp, a ridicat pe ea o construcție.
După Revoluția din 1989, soții Chițu s-au adresat instanței solicitând redobândirea suprafeței de teren confiscate, la fel cum au procedat și vecinii lor deposedați în mod abuziv de grădini. Din cauza cadrului legal întortocheat de care aminteam mai sus, familia Chițu a trebuit să deschidă mai multe procese, care au durat aproape un deceniu, răstimp în care instanțele de judecată au dat soluții contradictorii, dosarele plimbându-se de la un complet la altul.
Soții Chițu s-au adresat anterior și comisiilor județene și locale solicitând, în baza legii, atribuirea suprafeței de teren confiscate. Li s-a spus că nu se poate, întrucât pe fosta lor grădină există o construcție ce aparține Ministerului Apărării Naționale, oferindu-li-se un alt teren, la schimb, în celălalt capăt al orașului, în zona Freidorf. Interesant este însă că, potrivit unor surse, alți proprietari din zonă și-au redobândit suprafațele de teren confiscate, alipite celei deținute de soții Chițu, care au fost atribuite tot Ministerului Apărării Naționale.
Cu alte cuvinte, pentru unii s-a putut, pentru alții, nu, deși toate grădinile luate abuziv de comuniști se află în același perimetru… Între timp, după ani și ani de procese și solicitări depuse la Primăria Municipiului Timișoara, Petru Chițu a părăsit această lume fără să-și fi găsit dreptatea. Deși avocatul care i-a reprezentat a afirmat că au fost epuizate toate căile ordinare în instanță, Letiția Chițu încă mai speră că, în ultimul ceas, autoritățile statului nu vor rămâne surde și oarbe la această nedreptate și că-și va primi și ea înapoi grădina…
1000 mp are dreptul.