Lioara Boșcu: „Bănățană-s mândră cum mă vezi”

Una dintre cele mai atrăgătoare prezențe din peisajul muzicii populare bănățene, Lioara Boșcu a pășit de la vârste fragede pe urmele tatălui ei, Vasile Boșcu, instrumentist saxofonist: „Tata a fost cel care m-a direcționat, m-a susținut și mă susține și astăzi” – afirmă ea. Născută la Lipova, Lioara Boșcu a absolvit Liceul Pedagogic din Arad: „În timpul clasei a XII-a, am făcut naveta la Timișoara, la Școala Populară de Artă, unde eram elevă la clasa doamnei Carmen Popovici Dumbravă. Veneam de două ori pe săptămână pentru a-mi consolida ceea ce Dumnezeu mi-a dat, darul de a cânta și vocea. De atunci, am început colaborarea cu Ansamblul Timișul, căruia îi datorez lansarea mea în muzică, debutând pe scena din Parcul Rozelor, în 2007, la Festivalul Inimilor”. În paralel, Lioara Boșcu a urmat cursurile Facultății de Drept „Tibiscus” din Timișoara. „Nu întâmplător: învățătoarea mea îmi spunea că, atunci când voi fi mare, voi ajunge avocat. Vorbeam foarte mult și nu eram timidă, eram bătăioasă și nu mă lăsam atunci când știam că am dreptate”. După absolvirea facultății, Lioara Boșcu s-a angajat, în 2008, la Spitalul Clinic Județean Timișoara, în funcția de jurist, unde activează și în prezent.

Cum v-ați ales până acum repertoriul?

– L-am ales sub îndrumarea profesoarei mele de canto, Carmen Popovici Dumbravă, și urmând mai apoi să-l completez așa cum simt că mă prinde cel mai bine.

Cânt muzică populară din toate zonele țării. După muzica din Banat, cel mai mult îmi place să cânt muzică oltenească, pentru că este melodioasă, dar și pentru că de mică le-am ascultat în paralel pe Nicoleta Voica și Maria Tănase.

Astfel eu trăiesc la fel prin cântec și atunci când cânt „Ana chică galbenă” sau „Mărioară de la Gorj”.

Totodată, îmi place foarte mult să interpretez muzică ușoară veche, tangouri, valsuri sau cea cu care eu am crescut – cântecele Mădălinei Manole, ale Angelei Similea, etc.

– Aveți o melodie preferată?

– Piesa pe care o cânt cu cea mai mare plăcere, emoțiile și lacrimile copleșindu-mă de fiecare dată, este melodia care-mi aparține, „Unde ești, copilărie?”: „Mă ținea bunicu-n brațe/Seara povești îmi spunea/Bunica-mi făcea de toate/Cum știa mă dezmierda”.

A fost o perioadă minunată, pe care o retrăiesc acum prin ochii fetiței mele, Maria-Sofia, în vârstă de șapte ani.

– Un artist reușește să se mențină în atenția publicului atât prin participarea la evenimente, cât și prin editarea de albume…

– Am reușit, și mă mândresc cu acest lucru, să lansez pe piață, în acești 11 ani, trei albume: „Bănățană-s mândră cum mă vezi”, „Nu-mi lua, viață, ce mi-e drag!” și „La mulți ani astăzi îmi spui”.

Am inserat pe ele piese compuse atât de mine (linii melodice și texte), cât și cu sprijinul oamenilor cu care colaborez și în prezent: textierul Adrian Drăgan din Buziaș, instrumentiștii Ioniță Ienea, Luță și Iancu Popovici, profesorul Marius Cîrnu, frații Vincu, Ion Peptănaru, Gigi Tăbăcaru.

Nu aș vrea să omit faptul că prima melodie compusă pentru mine îi aparține doamnei Nicoleta Voica: „La casa cu două fete”- înregistrată pe primul meu album.

Această piesă are o însemnătate specială pentru mine deoarece este, practic, melodia cu care am pășit cu adevărat în rândul artiștilor de muzică populară bănățeană.

Atunci când am lansat-o a fost, și spun acest lucru fără falsă modestie, un real succes. Încă mi se cere să o mai cânt.

– De unde vă inspirați atunci când compuneți melodii?

– Din viața de altădată de la sat și din stările mele sufletești. De altfel, de fiecare dată când cânt, o fac cu suflet, și consider că tocmai de aceea reușesc să transmit ascultătorului emoția și frumosul cântecului popular și nu numai.

– Aveți pregătite pentru public noi melodii?

– De la nașterea fetiței mele am considerat că ea este cea care merită să-i acord timpul și atenția mea, motiv pentru care am pus muzica pe plan secund.

Legănată fiind de cântecul meu, Maria, fetița mea, este cea care acum mă îndeamnă să continui acest drum, fiind mândră de fiecare dată când o vede pe mama ei pe scenă.

Recent, am reușit să înregistrez două piese cu ajutorul profesorului Sebastian Roșca, precum și al echipelor noastre de colaboratori (instrumentiști, textieri): „Tinerețe floare” și „Are mama două flori”, pentru care am filmat și două videoclipuri la Muzeul Satului Bănățean și care vor fi lansate în spațiul public în zilele imediat următoare.

– Fetița dumneavoastră are înclinație spre muzică?

– Maria este un copil care iubește foarte mult creațiile populare; are ureche muzicală și o voce foarte frumoasă.

Studiază și pianul, de la vârsta de șase ani. Mi-ar plăcea să îmi calce pe urme, dar o voi lăsa să-și aleagă singură drumul în viață.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns