Lia Lungu, interpretă de folclor: „Trebuie să fim ceea ce suntem!” (VIDEO)

– Mă bucur că vă revăd după atâte vreme. Greșesc dacă spun că biografia dumneavoastră întregește, cum mai rar se întâmplă, drumul?
– Dacă invocați drumul, sigur vă referiți la adevărul că am trăit douăzeci și trei de ani în America.

– Înainte de a ne întâlni, am vorbit cu câteva cunoștințe comune, să aflu unele amănunte, mai puțin știute.
– Și ce ați aflat?

– E de bine, sunt colegi de scenă, care au cântat în America, dumneavoastră fiindu-le, în egală măsură, ghid și gazdă primitoare.
– Pe cât posibil, desigur. Artiștii români, veniți la New York, susțin spectacole unde sunt chemați, nu totdeauna în locuri propice, pe cum și-ar dori. Primează nevoia de a câștiga un ban.

– Din câte știu, ați evitat asta.
– Așa este, m-am descurcat altfel. Am putut să aleg, am avut norocul să duc pe mari scene partea trainică a culturii noastre țărănești. Eu nu sunt, de fapt, o cântăreață de muzică populară. Mă consider o interpretă de folclor care a avut norocul, iarăși norocul, să fie canalul prin care s-a scurs vechea noastră cultură. Pentru că nu sunt altceva decât un exponent al unui timp prin care cultura noastră străveche s-a dus către lume. Și, pe lângă asta, având o formație muzicală clasică, am cântat și în Corul Operei din Timișoara, am un spectru mai larg al înțelegerii muzicale și al exprimării scenice. Acesta a fost iarăși un noroc, dacă nu o fi fost un dat de la zamolxienii mei. Sigur, nu m-am rezumat doar la un loc de cântat, să fac niște bani, din care să exist în America.

Cu siguranță a folosit și experiența din perioada când ați activat în Ansamblul Profesionist Banatul.
– Fără îndoială. Eu am plecat formată în Statele Unite. Aveam aici, deja, trei discuri apărute și un fond al repertoriului bine conturat. Apăruse „Firuță nană Firuță”, care este una dintre doinele cele mai dragi sufletului meu, pe care am moștenit-o de la bunicii din partea tatălui.

– Un om admirabil!
– Știu că l-ați cunoscut. Tata era un foarte bun vocalist.

– Trebuie să spun, și dumneavoastră poate întregiți ideea, că acum nu există criterii de evaluare, se lasă totul în seama publicului…
– Lipsesc total, nu numai valoarea, adesea, lipsește și punerea în punct a locului pe care-l poți avea pe scena vieții. Trebuie să fim ceea ce suntem. Venim cu niște date în lumea asta. Dacă ne abatem de la ce ne-a fost dat, ni se întâmplă ce-i azi în muzica populară. Pe culoarul acesta destui au văzut că se pot face niște bani buni și au dat buzna. Ceea ce nu-i bine.

– Vă rog să oferiți un sfat, un îndemn, tinerilor interpreți.
– Întâi de toate să coboare, foarte adânc, în ființa lor. Să se ducă la esențele culturii noastre țărănești. Să nu-și ia texte confecționate. Mergi la culegerile vechi, la Nicolae Ursu, Ion Românu, la Bela Bartok, care are peste 450 de culegeri autentice din zona Tmiș-Torontal. Dar pentru asta, întâi de toate, să știe să descifreze un portativ. Dacă nu poți, nu te apuca de muzică. Ascultă-ți bine glasul, dar cu toată sinceritatea.

– Ne fură dialogul, spațiul rubricii este limitat. Spectacolele susținute în America, și nu numai, au un scenariu, se desfășoară întru ritual. Dincolo de cântec prezentați obiceiuri, unele tot mai puține aduse pe scenă, sau foarte rar, și la noi. În plus, ați susținut spectacole în scop caritabil, ați sprijinit destui români ajunși la New York, până și-au găsit un rost.
– Da, am făcut și asta, pe cât am putut. În general mă căutau oameni ajunși prin loteria vizelor, asta după anii 90. Mă și miram cum îmi aflau telefonul. Era după primul atac terorist din America, care l-a afectat și pe fiul meu. Atunci s-a scris foarte mult, aici, acasă, despre noi. Mă bucur că am putut fi de folos. Tot printre noi, românii din America, am ajutat la reabilitarea unor lăcașuri de cult. Dau un singur exemplu, biserica din Philadelphia, care este o donație a reginei Maria. Era într-o stare avansată de degradare. Pentru asta am făcut un ciclu de spectacole, în care am angrenat și cetățeni americani. Așa am reușit să adunăm sume importante. Apoi a fost Centrul Cultural Român din Las Vegas, unde mi-am adus contribuția. E drept, Lia Roberts, un om de mare deschidere românească și o femeie care are legături în lumea politică, a donat două milioane de dolari.

– Despre proiectele ce le aveți, revenită acasă, ați spus că nu vreți să vorbiți, lăsați loc faptelor. Tocmai v-am citat.
– La noi se vorbește prea mult și se împlinesc mai puține. Vreau, cu experiența americană, să fiu măcar un pic altfel.

– În cei 23 de ani, departe de casă fiind, sigur ați și pierdut, nu se poate, ceva…
– O, da. Câteva etape din viața părinților mei, cântatul cucului… Acolo nu l-am auzit niciodată. Mi l-a pus la telefon, cântecul cucului, colega și draga mea prietenă Elena Jurjescu-Todi.

– Conversația cu dumneavoastră a fost o plăcere. Mulțumesc!
– Și eu, pentru atenție.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Lia Lungu, interpretă de folclor: „Trebuie să fim ceea ce suntem!” (VIDEO)

Lasă un răspuns