Ilie Vlaicu, director general Aquatim: „Poate părea surprinzător, dar România este una dintre țările europene cu resurse de apă relativ sărace!”

– Conduceți, de două decenii și ceva, mai exact din 1999, această instituție cu un rol definitoriu în viața de fiecare zi a locuitorilor și instituțiilor din județul Timiș. Iar de curând ați fost ales – asta spune destule despre specialistul care sunteți dar, de ce nu, și despre omul Ilie Vlaicu – în fruntea Asociaţiei Române a Apei (ARA). Ce trebuie să știm despre acest organism și, mai mult, ce așteptări să avem de la el?

– Am ajuns director general la Aquatim în anul 1999, atunci când compania de apă era în plin proces de privatizare. Compania se afla într-o situație delicată, fără resurse financiare, iar necesitățile pentru viitoarele investiții în vederea respectării condițiilor de mediu erau foarte mari. Autoritățile locale din acea perioadă au luat în calcul varianta privatizării, care ulterior însă a fost abandonată. Ne-am asumat atunci restructurarea și managementul companiei bazându-ne dezvoltarea societății pe atragerea fondurilor europene.

Expertiza mea anterioară în domeniul tratării și epurării apelor, acumulată din perspectiva de cercetător științific și cadru didactic universitar, m-a ajutat foarte mult în redresarea companiei de apă. O întreprindere eminamente tehnică nu poate fi condusă doar cu teorie, cu bune intenții sau cu sarcini de partid. Ca să faci o strategie, un master plan de redresare, trebuie să fii la curent cu tehnologiile noi de pe piață, să le înțelegi și să le asumi.

Concret, la Aquatim, după o perioadă de restructurări și de decizii care s-au dovedit a fi corecte, am ajuns în situația în care suntem un exemplu de organizare și de bună practică recunoscută la nivel național. Acesta e și unul din principalele motive pentru care am fost ales, în ianuarie 2021, președinte al Asociației Române a Apei. ARA se numără printre cele mai puternice asociații profesionale din România, cu filiale în fiecare județ, care reunește toate companiile mari de apă, specialiști din zona universitară, din institutele de cercetări, dar și pe cei mai importanți furnizori de tehnologie și produse de profil.

Din poziția de președinte al ARA mi-am propus ca această organizație profesională să joace un rol mult mai important, acela de generator de impulsuri în politica sectorială, guvernamentală sau locală, pentru a reprezenta interesele conexe asigurării sigure și durabile a aprovizionării cu apă potabilă și evacuării apelor uzate. Aceasta o vom face prin elaborarea unei serii de documente de poziție, profesionale, care vor prezenta opiniile ARA cu privire la aspecte importante la nivel sectorial pe termen mediu și lung.

– Promovați ideea de regionalizare, în prezent existând, la nivel de țară, 49 de regii de apă. Fiind cu putere de decizie la ARA, poate impuneți mai ușor această necesitate. Precum și digitalizarea, pe care, la fel, se știe cu câtă insistență o promovați.

– Da, regionalizarea și extinderea serviciilor de alimentare cu apă la nivelul de regiuni este aproape o necesitate, ținând cont de faptul că, așa cum se arată în literatura de specialitate, un optim de gestionare a costurilor și a veniturilor în acest domeniu se obține atunci când gestionezi în jur de un milion de consumatori. Aquatim este pregătită în acest moment să facă pasul în față în direcția regionalizării, atât din punct de vedere tehnic, cât și financiar și managerial. De fapt, regionalizarea în sine este un concept care trebuie aplicat și în administrația locală.

Organizarea pe județe este total depășită și mai degrabă frânează dezvoltarea economică. Ciclurile de aprovizionare, de circulație a bunurilor și serviciilor au un optim care ne obligă să înființăm regiunile administrative. Dacă vorbim despre digitalizare, trebuie să recunoaștem că acest concept este vehiculat de mai multă vreme, dar a apărut ca o necesitate în această perioadă de pandemie, pentru a respecta regulile de distanțare socială. Suntem, deci, obligați să-l perfecționăm și să-l aplicăm în continuare, fiindcă aduce beneficii imense, în special în ceea ce privește reducerea costurilor.

Aquatim gestionează baze de date imense, provenite de la diferitele sisteme implementate în decursul timpului. Am constituit un colectiv de specialiști care în etapa următoare va analiza aceste informații și le vom integra într-un sistem digital, care să ne permită să ne eficientizăm activitatea.

– Numiți câteva investiții care îi vizează pe clienții Aquatim, și nu numai. Știu că accesați cu succes fonduri europene.

– Accesăm fonduri europene începând cu anul 2000. Prin programul ISPA am atras 45,5 milioane euro, prin POS-ul de mediu am accesat 120 milioane euro, iar anul trecut ni s-a aprobat programul POIM în valoare de 180 milioane euro, care după actualizare au devenit 240 milioane euro. Deci, iată că am investit și suntem în curs de a investi pentru consumatorii noștri din fonduri atrase și din fonduri proprii mai mult de 400 milioane euro. Așadar, Aquatim este unul dintre marii investitori din județul Timiș.

Țin să precizez că, dacă nu am fi atras aceste fonduri nerambursabile de la UE, ca să facem aceleași investiții numai din surse proprii ar fi trebuit să avem un tarif de trei ori mai mare decât cel actual. Consider că acesta e marele avantaj pentru consumatorii noștri. Dintre investițiile mari amintim construcția stației de epurare din Timișoara (30 milioane euro) și a altor 7 stații în județ. De asemenea, am construit 3 uzine de apă noi în județ, alături de 100 km rețea de apă și 200 km rețea de canalizare, împreună cu stațiile de pompare aferente.

Prin programul POIM, care a demarat deja, construim și reabilităm 22 uzine de apă, 6 stații de epurare, 450 km rețele de apă și aducțiune și 420 km rețele de canalizare și refulare. Iar la Timișoara facem un incinerator pentru gestionarea nămolului și un sistem SCADA pentru automatizarea și conducerea automată a proceselor.

– Aș vrea să aflu cum stați cu extinderea rețelei de apă și de canalizare, mai ales în zonele periurbane, care se dezvoltă vertiginos în ultimii ani și, din acest punct de vedere, sunt vitregite.

– Prin programul POS mediu, de care am vorbit, am construit rețelele de apă și canalizare pentru localitățile Săcălaz, Utvin, Sânmihaiu Român și Ghiroda și le-am racordat la Timișoara. Prin programul POIM, în desfășurare, au început deja lucrările la Șag și am semnat contractul cu constructorii pentru Giarmata, Giarmata Vii, Cerneteaz, Bucovăț și Bazoșu Nou. În același timp, ne apropiem de încheierea licitațiilor pentru Remetea Mare, Moșnița Veche și Nouă, Urseni și Sânandrei. Practic, odată cu finalizarea acestui program rezolvăm în totalitate zona metropolitană. Ce mai rămân neacoperite sunt eventual câteva zone mărginașe sau în curs de dezvoltare.

– Se spune că în mediul rural, unde baia lipsește și privata e în fundul curții, mulți oameni nu se racordează la rețea din cauza costurilor. Adevărul, și în acest caz, este undeva la mijloc?

– Întotdeauna adevărul este undeva la mijloc și vreau să vă ofer câteva cifre interesante, care vin de la statistică. Astfel, în mediul rural gospodăriile racordate la internet sunt în proporție de 56%, iar cele care au WC în casă sunt estimate la doar 28%, adică la jumătate, în condițiile în care costurile cu internetul sunt clar mai mari. Sunt multe situații în țară în care autoritățile au introdus canalizarea pe stradă, dar, cu toate acestea, oamenii nu se racordează. Ținând cont de comparația de mai sus, este clar că nu e vorba doar de aspectul financiar, ci, să zicem, de o anumită obișnuință, dar și de un cost care, deși nu e mare, se poate evita, mai ales în condițiile în care autoritățile sunt mai degrabă pasive.

– E adevărat că duceți lipsă de forță de muncă pentru implementarea proiectelor cu finanțare europeană? Vă dăm posibilitatea să vă adresați celor care sunt în căutarea unui loc de muncă. În felul acesta ziarul vrea să le fie de folos, poate unii se hotărăsc și vă caută.

– Lucrările sunt din fonduri europene, noi am demarat licitații internaționale, dar din cauza pandemiei au fost situații în care constructorii mari din Europa nu au putut să vină. Firmele din zona noastră nu sunt foarte multe și nici foarte mari pentru a putea să acopere întreaga gamă de lucrări. Trebuie să spun, deci, că am avut și licitații anulate din lipsă de constructori. Datorită crizei pandemice și chiar economice, materialele s-au scumpit peste media pieței. Prețul conductelor de fontă, dar și al celor de polietilenă, a crescut cu 15-20%.

De asemenea, a crescut și costul forței de muncă. Ca atare, a trebuit să actualizăm și noi valoarea contractelor. Apropos de mediul de afaceri, vreau să fac un apel prin intermediul ziarului dumneavoastră și să arăt că există foarte mult de lucru în domeniul infrastructurii de apă, canalizare și epurare. Nevoia de investiții în România este estimată la mai mult de 20 miliarde euro. Ținând cont că astfel de investiții sunt eligibile pentru fondurile europene, există și surse de finanțare suficiente. Așadar, aș îndemna constructorii să se îndrepte spre astfel de lucrări din sectorul apei.

– Învățați-ne, domnule profesor – căci sunteți și un excelent cadru didactic universitar -, cum să ne raportăm, în noile condiții, la apă. Cum trebuie, în actualul context, să o privim, să o administrăm fiecare și toți laolaltă, pentru că ideea că este o sursă inepuizabilă pare tot mai păguboasă!

– Poate pare surprinzător, dar România este una dintre ţările europene cu resurse de apă relativ sărace şi neuniform distribuite în timp şi spaţiu. Așadar, o bună gospodărire a apei e mai mult decât o necesitate, e o obligație a tuturor. Există o cultură a apei la care trebuie să fim parte cu toții, de la consumatori la specialiști, la autorități și instituții care gestionează apa. Vom căuta ca printr-o mai bună comunicare să sensibilizăm autoritățile locale și centrale că apa nu e doar o necesitate, că sectorul nu este doar un sector supus penalizărilor în caz de neconformare, ci prezintă și un potențial uriaș de dezvoltare, care generează sume importante de bani și poate juca un rol de multiplicare în economie. Țara noastră trebuie să fie pregătită în fața unor astfel de provocări dacă dorește să conteze în viitoarea piață mondială din acest domeniu, care este sigură și nu este de neglijat.