Flavius Biea: „Sper ca la sfârşitul anului să organizăm o mare gală de box cu o centură pe masă la Timişoara!”

– Flavius, au trecut mai bine de două săptămâni de la victoria cu mexicanul Ulises Jimenez. Ai încheiat meciul înainte de limită, obţinând al zecelea succes la profesionişti. Gala nu a fost transmisă în România, de aceea te întreb: a decurs totul aşa cum ţi-ai dorit?

– Sunt foarte bine, mă simt excelent, am făcut un meci bun, după care a urmat o pauză de o săptămână şi apoi am intrat din nou în sala de box pentru pregătire. Sunt foarte fericit că am început pregătirea alături de Lucian Bute, care se va bate pe 30 aprile din nou pentru titlul mondial!

– Ce ţi-au transmis părinţii şi unchiul tău, maestrul Gheorghe Biea? Ai primit sfaturi tactice de la Timişoara?

– Da, am vorbit cu părinţii mei imediat după meci şi, vă daţi seama, s-au bucurat foarte mult. Şi, bineînţeles, mă aşteaptă acasă. Unchiul meu m-a felicitat, la fel şi toţi băieţii de la sala de box CFR.

– Cum este viaţa la Montreal? Dacă anul trecut te-ai întors acasă după meciurile din Canada, acum vei rămâne acolo pentru a-ţi continua pregătirea. Tu şi soţia ta v-aţi acomodat peste Atlantic?

– Eu şi soţia mea suntem mereu cu inima acasă, dar acum am venit în Canada ca să îmi ating scopul şi am mult de muncit.

Victoria de pe 12 martie ţi-a intrat în palmares, rotunjindu-l, dar acum ce urmează pentru tine? Când vei mai urca în ring şi cu cine îţi vei încrucişa mănuşile?

– Voi urca probabil în ring în data de 24 mai, tot aici, la Montreal. Sunt foarte bine şi cu pregătirea deoarece am prins cantonamentul împreună cu Lucian. Voi fi în formă maximă!

– În câte gale vei mai fi distribuit în acest an?

– Cel mai probabil, voi avea încă trei sau patru meciuri în acest an, dar asta va fi în funcţie de mine, de evoluţia pe care o voi avea şi de pregătirea mea de aici. De asta se va ocupa managerul meu Cristi Gănescu.

– La final, aş vrea să abordăm un subiect delicat, legat de Timişoara şi de locul în care ţi-ai făcut un nume în box. Mai exact aş vrea să-ţi aflu poziţia în legătură cu evacuarea boxerilor de la CS Banatul din sala de pe strada Nera…

– Da, sunt în temă cu procesul în care se află clubul de box, sper doar ca în viitor să rămână sala de box sub îndrumarea unchiului meu. Probabil că mă voi alătura şi eu lui peste câţiva ani, când voi termina cu boxul. Acolo este sala în care am crescut, acolo este sala în care boxul românesc, mai exact cel timişoaren, a adus cea mai mare performanţă prin mine şi ar fi un mare păcat să nu mai existe secţia de box CFR. Acolo vreau să mă întorc într-o bună zi cu o investiţie şi să urmez o carieră de antrenor pentru a oferi şi altora din experienţa mea pe care am acumulat-o şi o voi acumula în continuare ca boxer profesionist. Am discutat cu unchiul meu şi suntem dispuşi să investim şi să promovăm sportul, mai exact boxul, dar încă nu ştim care este situaţia exactă a procesului. Eu sper ca oricare ar fi decizia sala de box să rămână tot a unchiului meu şi să pot să alătur lui. Mulţumesc timişorenilor şi oficialităţilor că mă susţin. Sper ca la sfârşitul anului să organizăm o mare gală de box cu o centură pe masă la Timişoara!


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns