Este cunoscut în tot Banatul, dar are la bază o crimă oribilă petrecută într-o localitate din Timiş

Povestea începe… ca toate poveştile: un băiat iubea o fată. Se întâmpla în comuna timişeană Sacoşu Turcesc, prin deceniul al patrulea al veacului trecut, când între tânărul Costa Bogdan, de loc din Berini, şi frumoasa Ana, o fată din Icloda, s-a înfiripat dragostea.

S-au întâlnit şi s-au plăcut. Erau în primăvara vieţii şi, la fel ca mulţi alţii asemenea lor, credeau că destinul le va fi drum lin, presărat cu fericirea începuturilor, apoi cu împlinirea căsniciei. Visau, probabil, că, la un moment, după ce se vor fi luat la primărie şi la biserică, vor zămisli prunci, vor îmbătrâni împreună şi îşi vor vedea nepoţii crescând.

N-a fost, însă, să fie. Bucuria dintâi a pierit fără urmă, iar aripile negre ale morţii au acoperit dragostea abia înmugurită. Astăzi, povestea s-a transformat în doină bănăţeană şi o mai cântă îndrăgitul interpret de muzică populară Petrică Moise, deşi eroii ei, băiatul şi fata, au călătorit demult în lumea fără dor.

Crimă pasională în Icloda anilor ’40

„Legenda Anei şi a lui Costa, istorisită de bătrânii din Sacoşu Turcesc, a rămas în memoria colectivă. Flăcăul şi-a ucis iubita din gelozie, la Icloda, pe podul peste pârâul Pogonici, care mai există şi acum. Crima s-a petrecut cândva după cel de-al Doilea Război Mondial, iar Costa, după ce şi-a ispăşit pedeapsa, s-a întors acasă, în Berini, unde s-a însurat şi a făcut copii. A îmbătrânit în satul lui şi a murit cu vreo zece ani în urmă, la o vârstă înaintată”, ne spune un localnic, adăugând că, rămasă în cântec, povestea săcoşană de dragoste şi moarte are drept refren versul „Ana mea, draga mea, dân cuţât ţ-o fost moarcea”

Text de doină, scris de ucigaş în închisoare

Mai multe aflăm de la maestrul Petrică Moise, celebrul interpret de folclor bănăţean, care a avut chiar ocazia de a-l cunoaşte pe protagonistul acestei tragedii, în 1973.

„Cântarea o ştiu de la mama. Textul l-a scris însuşi Costa Bogdan, pe când se afla în temniţă, la Sibiu, dacă bine-mi amintesc. Se pare că Ana lui se încurcase cu altul şi era şi însărcinată. Băiatul, că era foarte tânăr pe-atunci, a comis ceea ce în epocă se numea crimă pasională, iar remuşcările l-au urmărit multă vreme. Era cioban, om simplu, dar tragedia i-a răscolit sufletul, nelăsându-l, la propriu, să doarmă nopţile. De la puşcărie a ieşit cu ajutorul unei cucoane. Era flăcău arătos şi se pare că soţia şefului închisorii, la care intrase ca ordonanţă, n-a rămas insensibilă la farmecele lui. Umblă vorba că ea ar fi insistat să fie eliberat ceva mai devreme, chiar dacă de povara păcatului care-l apăsa n-a avut cum să-l scape. Ana Săcoşana pierise. Bătrânii spun că erau la drum, în căruţă, când au început să se certe. Costa a vrut să-i dea o palmă, dar fata l-a muşcat rău de mână, iar tânărul a scos cuţitul şi a înjunghiat-o pe loc. E ceea ce, de altfel, povesteşte el însuşi în versurile doinei”, ne spune Petrică Moise.

Costa din Berini şi Ana Săcoşana

„Iată cum sună: <<Frunză verge iarbă creaţă/Scoală, Ană, gimineaţă/Şi mi ce-mbracă frumos/Să mergem după ovăz/Ana vineri s-o sculat/Şi mândru s-o îmbrăcat/Costa-n sobă s-o băgat/Şi cuţâtu’ şi l-o luat>>.

Al doilea refren al cântării e <<Ană, Ană, draga mea/Urâtă ţ-o fi moarcea>>, iar povestea continuă, aşa cum s-a priceput s-o scrie, cu toate stângăciile, dar cu mare încărcătură emoţională, cel care a trăit-o. <<La ovăz când o ajuns/Costa cu cuţâtu-ascuns/În inimă m-o împuns. Sufulcat şi sângerat/La soră-sa o plecat/Pă poartă când s-o băgat/Soră-sa l-o întrebat:/Costo, Costo, ţuşe-l nana/Unge-ai lăsat-o pă Ana?/ Nu mă-ntreba, sora mea/C-am înjunghiat pă Ana/Vinge-ţ’ pupu’ dă la poale/Mă scoace dân închisoare/Vinge-ţ’ pupu’ dân tulbent/Şi mă scoace dân Parchet/Vinge-ţ’ pupu’ dân cotrânţă/Şi mă scoace din temniţă>>.

Tulbentul era acea piesă din costumul popular femeiesc care se purta pe cap. Am avut ocazia să cânt această doină la o nuntă din Berini, în prezenţa lui Costa. Era deja bătrân şi nu prea mai auzea bine, dar am ţinut să duc cântarea până la capăt. Şi-a pus viaţa în ea, viaţa lui frântă de apăsarea crimei şi moartea Anei, fata care şi-a găsit sfârşitul pe podul de la Icloda”, spune Petrică Moise.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns