De vorbă cu îndrăgitul interpret de muzică populară Raul Borlea

– Proveniți dintr-o familie de artiști, bunicul dumneavoastră fiind dirijor, iar tatăl, acordeonist. Prin urmare, drumul spre muzică nu a fost greu de găsit. Când și unde ați făcut primii pași pe scenă?

– Prima mea ieșire pe scenă a fost la vârsta de 12 ani, la Cântarea României, unde am luat premiul întâi. Se întâmpla la Hunedoara, înainte de Revoluție, și am ajuns acolo elev fiind la Casa Pionierilor, clasa de canto. Am cântat o melodie din repertoriul regretatului Drăgan Munteanu și, cred eu, am interpretat-o bine, din moment ce juriul mi-a dat premiul întâi. Am mers la concurs cu părinții mei și țin minte că m-au dus la o cofetărie, să sărbătorim. Acesta a fost primul pas important spre o carieră în muzica populară.

– În urmă cu aproape două decenii, ați emigrat în Statele Unite, dar v-ați întors acasă. Ce v-a determinat să luați această decizie?

– Dorul de părinți, de frați și de locurile unde am crescut. A mai existat, însă, o motivație puternică: am dorit să îmi fac cu adevărat un nume în muzică, și acest lucru nu puteam să-l fac decât în România. Au trecut patru ani de când m-am întors acasă și nu regret nici un moment că am revenit printre ai mei.

– Unde v-ați stabilit prima dată, la întoarcerea în țară?

– Sunt născut și crescut la Deva și era normal ca, atunci când am revenit în țară, să mă stabilesc în orașul natal unde îmi sunt părinții și frații. Am stat acolo un an și jumătate, după care m-am mutat în Banat.

– Sunteți, așadar, un artist originar de pe meleaguri hunedorene stabilit în prezent la Timișoara. Cum se regăsesc Ardealul și Banatul în repertoriul dumneavoastră?

– Născându-mă la interferența dintre Banat și Transilvania, era firesc să cânt melodii din ambele zone. Îmi este imposibil să-mi aleg, dintre ele, o zonă favorită, pentru că atât melodiile ardelenești cât și cele din Banat au o frumusețe aparte. Îmi sunt la fel de dragi și le cânt cu aceeași plăcere.

– Ați cântat în duet cu mai mulți artiști cunoscuți din muzica populară bănățeană. Enumerați câteva dintre aceste colaborări.

– Desanca Lalici și Suzana Toader, iar acum lucrez la un proiect cu Lele Crăciunescu.

– Aveți o melodie preferată?

– Da, este vorba de piesa „Un român și o sârboaică”, pe care am lansat-o, recent, împreună cu Desanca Lalici. Ideea de a cânta cu doamna Lalici îmi aparține, la fel cum îmi aparțin și versurile și linia melodică. Am lansat-o în luna decembrie și m-am bucurat să constat că este îndrăgită de public.

– Vorbind de compozițiile proprii, de unde vă inspirați?

– Principala mea sursă de inspirație, cea mai prețioasă și dragă, este folclorul autentic românesc. Și nu aș vrea să pierd ocazia de a-mi exprima apreciarea față de artiștii care nu lasă să dispară această adevărată comoară națională – folclorul autentic.

– Ce proiecte aveți în prezent în lucru?

– Un nou duet, de această dată împreună cu Lele Crăciunescu. Mai am în plan și lansarea de noi piese și, de ce nu, a unui album în viitorul apropiat. Ar fi al doilea din carieră, după cel lansat în 2014 și intitulat „Îmi place viața la stână”.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns