De ce şi-a ras Romică Țociu mustaţa? Actorul a dezvăluit într-un interviu acordat Renaşterii bănăţene

– Adevărul, pentru un actor de comedie, rămâne cea dintâi sursă de inspirație.

– Așa este. Să comunici, într-un timp scurt, trebuie, între scenă și sală, să se vorbească aceeași limbă. Drept dovadă, de un timp și eu am ceva cu clasa politică.

A început să ne ciuntească pâinea. Nu mai putem să facem comedie pentru că lumea râde mai mult de ei.

Ne-au luat fața, frate, cum se spune printre actori.

CITEŞTE ŞI: Poliția Română face angajări. Scoate la concurs peste 160 de posturi pentru încadrare directă. Unele sunt valabile pentru zona de vest a țării

Până la urmă este foarte interesant, avem o sursă permanentă de inspirație. Nu mai trebuie să îți storci creierii ca să găsești, să inventezi glume, pastile, fapte sociale. Le luăm de la sursă, gata prelucrate, trebuie numai puse în pagină, artistic.

– Audiența, relația cu publicul o stabilesc, mai nou, televiziunile. Ele vântură tot și-n întregul ăsta încape și nimicul…

– Domnule, e loc pentru toată lumea, spun asta nu din dorința de a fi băiat bun.

Reține, trăim o perioadă propice pentru comedie. Ce vreau să zic, comicul care se face, e adevărat, uneori este marcat de facil, ține doar de situație, cu temă sexuală, zonă în care lumea se amuză mult mai ușor.

Noi, eu și Cornel Palade, venim din zona de teatru, cum este ”Constantin Tănase”, fiind la TV la ore când trebuia să ai grijă, să stai la jumătate cu comedia, am fost învățați să jucăm cu frână. Lucru care ne-a format și un public. Dacă am încercat să sărim calul, cum se zice, imediat am fost amendați.

– Nu sunteți, în acest dialog, egal cu sine dacă nu vă întreb cum și unde v-ați întâlnit cu Cornel Palade. O întâlnire benefică pentru comedie.

– Între cele mai interesante lucruri care mi s-au întâmplat până acum este și întâlnirea mea cu Cornel.

– Curând împliniți trei decenii de când, pe scenă, sunteți nedespărțiți

– … Trece vremea! M-am dus la Galați să dau concurs la teatru. El era era deja angajat ca actor.

Am luat proba și, ușor-ușor, având idei comune, planuri ce se potriveau, am hotărât să pornim pe drumul acesta.

Avem, în continuare, foarte multe de făcut și de arătat.

– Nu e greu, domnule Țociu, să trăiți, când sunteți în public, nu pe scenă, cu zâmbetul la purtător?

– Eu nu sunt doar actor de comedie, sunt soț, tată, am doi copii, sunt fiul mamei mele, ca să glumim, din Craiova, pe care o vizitez când am timp, mai vine și dânsa la mine…

Așa că tuturor cititorilor ziarului dumneavoastră le mai spun că Romică și Cornel sunt, dincolo de actorie, niște oameni cu viața lor de fiecare zi.

– Văd o schimbare de look. Unde-i mustața?

– Lucrez la un serial pentru un post de televiziune, nu pot să-l numesc deocamdată, și a trebuit s-o rad. Este pentru prima data de când o port, de vreo patruzeci de ani, când o dau jos.

– Cum se va numi serialul puteți mărturisi?

– Taxi Don Titi.

– Când se va difuza?

– Cât de curând. A trebuit să renunț la mustață și pentru că sunt într-un alt proiect de televiziune, unde voi interpreta mai multe roluri, inclusiv feminine.

– Ce vă spun, cel mai des, oamenii când vă întâlnesc în locuri publice, unde puteți discuta degajat?

– Romică, parcă te știu de-o viață. Și eu tac. Nu e puțin lucru, este rodul muncii noastre de-o viață…

Între mine și Cornel nu-i niciun aranjament.

– Tocmai voiam să întreb, cât e text și câtă improvizație, când jucați?

– Improvizație, șaizeci la sută, restul e textul scris. Sigur, în funcție de fiecare eveniment.

Pentru că nu poți să mergi cu același text la Craiova, în Moldova și-n Ardeal…

– Testați publicul?

– Da. Și după aceea te oprești la varianta pe care el o acceptă. Eu am avut de la cine învăța.

Am avut șansa să stau, aproape cinsprezece ani, lângă domnul profesor Dem Rădulescu, în diferte spectacole, am fost plecați în turnee afară…

I-am fost partener admirabilei Draga Olteanu-Matei, cu care am jucat la ”Tănase” aproape trei ani de zile.

Am stat lângă Jean Constantin, Nae Lăzărescu, Nicu Contantin, Puiu Călinescu

– Când realizați că sala nu prizează, momentele acelea, cred, sunt extrem de apăsătoare.

– Categoric, aceste momente au o mare tensiune. Dar recuzita comică este bogată.

Dacă vedem că textul care e scris nu o ia din loc, redecorăm, începem altceva, până găsim drumul.

Însă școala improvizației nu o are toată lumea.

– Veniți rar în zona noastră.

– Nu ține de noi asta, așa s-au legat lucrurile, dar avem tot timpul să ne întâlnim cu timișorenii care ne apreciează.

Cine se gândea, eu nu, că o să ajung aici, la Ghiroda? Unde, și așa vrem să le mulțumim gazdelor, am fost primiți foarte bine.

-Dumneavoastră, cred, vi se face semn, nu?

– Da, trebuie să fiu pe scenă. La revedere și numai bine.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns