– Nu sunteți băștinaș, dar prin anii trăiți aici și faptele care i-au marcat aparțineți locului.
– Sunt din Uricani, județul Hunedoara, după terminarea liceului la Deva am urmat cursurile Facultăți de Electrotehnică din Timișoara. Soția am cunoscut-o în facultate, a absolvit filologia, ea este băștinașă, din localitatea Ohaba Forgaci, comuna Boldur.
– Sunteți primarul comunei, vă aflați la cel de-al șaptelea mandat, dar și cel mai vechi primar, de după 1989, din județul nostru.
– Am ajuns în această onorantă postură oarecum din întâmplare. În anul 1996 au venit la mine câțiva cetățeni care mi-au propus să candidez, deși eu aveam atunci cu totul alte priorități. Din capul locului pot spune, și am mai afirmat-o, că mă consider în primul rând un „practician” și mult mai puțin un „politician”.
– Această izbândă spune destule despre dumneavoastră și, implicit, arată în ce relație vă aflați cu locuitorii!
– În anul 1996 erau vremuri de pionierat în administrație, în comună nu era un metru de asfalt sau de rețea de apă, fonduri bănești pentru investiții nici vorbă, erau reguli și reglementări arhaice care te făceau să depinzi în totalitate de consiliul județean.
De-abia în anul 2007, când țara a intrat în Uniunea Europeană, am început să avem reglementări legislative mai moderne și au început să vină fonduri pe proiecte, naționale sau europene.
Spre exemplu, în primele două mandate, m-am ocupat în special cu aplicarea legilor fondului funciar și era fabulos să realizezi pe perioada unui mandat vreo investiție, chiar și parțial, gen apă sau asfaltare.
Foarte important de precizat este faptul că longevitatea în primărie depinde foarte mult de partea relațională cu cetățenii din comună, mai precis contează enorm să „percutezi” la nevoile oamenilor, chiar dacă multe sunt minore sau nu au nicio legătură cu primăria.
Pentru a fi mai aproape de cetățeni cu informația reală, în anul 1997 am început editarea ziarului local „Boldureanca”, cred că este cel mai longeviv periodic din mediul rural din Timiș.
Acest periodic m-a ajutat foarte mult, fiind distribuit gratuit în fiecare gospodărie, într-un tiraj de 850-900 de bucăți pe ediție.
Dacă este să vorbim de trecut și prezent, lucrurile sunt total diferite, mă uit în urmă și văd că s-au realizat multe lucruri bune dar, în acelaşi timp, încă mai sunt destule de făcut. Întotdeauna m-am considerat un „perfectibil’, nu un „perfect”.
– Sunt, în prezent, pasiuni politice, mai greu de acceptat, în consiliul local?
– Legat de coabitarea cu domnii consilieri locali trebuie să ai o anumită diplomație în abordarea problemelor și a temelor de discuție.
Unii nu înțeleg că, odată aleși de către cetățeni să-i reprezinte, trebuie să facă administrație și mai puțin politică.
Am început să redăm ședințele consiliului local în mediul online, facem pionierat în acest sens, căci foarte puține consilii locale au acceptat redarea ședințelor pe net.
– Nu mai știu în care mandat, oricum erați la început, vrând să faceți ceva la școală, însă nu aveați bani, le-ați propus domnilor consilieri de atunci să renunțe două luni la drepturile bănești, parcă. Așa se aduna suma necesară. În toată bunăvoința ați rămas singur. Aleșii de azi sunt mai mărinimoși cu comunitatea?
– Eu le-am cerut consilierilor să fie responsabili, înainte de imagine, și mă refer la facebook, unde apar și comentarii total deplasate sau nereale. Observ că foarte multe aspecte se limitează la imagine și mult mai puțin la informația reală.
Alegerea de șapte ori în fruntea comunității presupune o mare responsabilitate, care trebuie materializată prin fapte, pretențiile oamenilor, pe bună dreptate, fiind mult mai mari. Contează enorm sinceritatea, explicând corect comunității ce se poate și ce nu se poate.
Dacă ai promis un lucru, trebuie să î1 realizezi.
– Nu vreau să mă formalizez. Răspunsul aș vrea să fie ca un ghid practic – asta o să le cer și celorlați primari care vor fi intervievați la această rubrică – scurt și cuprinzător, pentru edilii aflați la primul mandat. Cu ce i-ați convins pe alegători, aș forța un pic și aș zice de la o generație la alta.
– Trebuie să fii aproape de primărie, prin implicarea cultelor religioase, prin activitatea sportivă și culturală, școala rămânând în prim-plan, cu toate ce decurg din acest deziderat. De asemenea, cu firmele private trebuie păstrată o relație specială, deoarece ele aduc plusvaloarea la bugetul local. –
Numiți principalele realizări ale administrației din Boldur. Nu ocoliți nici accesarea fondurilor europene, o problemă, încă, în destule primării.
– Privind retrospectiv, realizările administrației se suprapun, în fiecare mandat, cu trendurile momentului. Să fiu mai explicit, în primele mandate am împărțit pământul, conform legilor funciare, se lucra în condiții dificile, bunăoară, în 1997, nu era un telefon public sau privat racordat la rețeaua automată, toate convorbirile se realizau prin centraliste, cu centrale telefonice analogice.
Ne-am zbătut să introducem cabluri telefonice subterane pentru telefonia automată, totodată primele rețele de televiziune prin cablu s-au introdus în localități pe banii primăriei.
Concomitent s-a început întocmirea documentațiilor pentru introducerea rețelelor de apă potabilă din cele patru localități, astfel că azi avem rețele de apă în toată comuna.
Am demarat, cu circa 10-15 ani în urmă, asfaltarea drumurilor și a străzilor, azi deja trebuie să intervenim pentru reabilitarea unora, fiind deja deteriorate de traficul greu, în special de cel agricol.
De mai mulți ani este introdusă canalizarea în două localități. Avem parcuri cu zone de agrement în cele patru localități, școlile și grădinițele au un standard de dotări și modernizări conform cerințelor actuale. Toate acestea s-au realizat prin diferite fonduri naționale sau externe. Spre exemplu, rețeaua de alimentare cu apă în localitatea Boldur a fost finanțată printr-un fond de la statul Israel.
– Cu aceeași sinceritate vă îndemn să-mi spuneți, fie și numai pentru că ne știm de ceva vreme, ce vă mâhnește când vă socotiți anii de activitate în administrația comunei.
– Există și neîmpliniri sau mâhniri. Spre exemplu, implicarea exagerată a politicului în repartiția fondurilor bănești sau scăderea dramatică a democrației populației. Familiile tradiționale, pe care le știam acum 25-30 ani, și care formau coloana vertebrală a localităților, au cam dispărut.
– Vă încumetați să abordăm un subiect tare sensibil? Este o țintă în care se trage la foc automat. La salariile din primării fac referire. Să vă fac pârtie, că încă este iarnă, unele sunt nejustificat de mari…
– Salariile angajaților sunt de bun simț, zic eu, pentru administrație. Undeva la nivelul mediu dar, în comparație cu sectorul privat, trebuie să recunosc că sunt onorabile, raportat la productivitatea muncii.
– Un alt aspect. În destule primării este atâta personal că, mai puțin, şi se vine cu scaunul de acasă…
- Digitalizarea mult promisă a se implementa va mai subția numărul angajaților, și așa umflat, din administrație.
– Pentru că dintotdeauna am apreciat discursul dumneavoastră, nu închei cu „mulţumesc pentru timpul acordat”, asta e de la sine înțeles, ci vă dau un test. Vă mai amintiți de întâmplarea din ziua când, în biroul dumneavoastră, ne-am cunoscut?
– Dacă îmi reamintiți, m-aș bucura, chiar nu mai mai știu!
– Nu vă reamintesc. Am să o scriu într-un alt context, întâmplarea este neobișnuită și, pentru cine are umor, cu destul haz… În plus, cred că discuției noastre i se potrivește un final deschis.
