Concert simfonic sub bagheta dirijorului Chang Yu-An

Sub conducerea dirijorului taiwanez Chang Yu-An, orchestra Filarmonicii „Banatul” va interpreta în această seară Uvertura la opera „Freischütz” op.77 de Carl Maria von Weber, Concertul pentru violoncel şi orchestră în Do major de Joseph Haydn şi Simfonia II-a în Re major op.73 de Johannes Brahms.

„Născut în noiembrie 1786 dintr-o familie de muzicieni, Weber, care a moştenit titlul de baron de la tatăl său, a fost unul dintre reprezentanţii de seamă ai romantismului german, remarcându-se în calitate de compozitor, dar şi ca dirijor, pianist şi critic muzical. Era un om mai degrabă scund, slab şi bolnăvicios, iar din cauza unei malformaţii congenitale la şold, avea un mers şchiopătat.

Romantismul timpuriu, al cărui reprezentant a fost, s-a oglindit şi în viaţa sa destul de aventuroasă. Cheltuia peste posibilităţi şi savura viaţa din plin, fapt care l-a determinat pe rege să-l arunce în închisoarea datornicilor. Cu toate că înainte de operele lui Weber a fost compus <<Flautul fermecat>> de Mozart şi mai apoi <<Fidelio>> de Beethoven, critica a socotit că nu acestea pun bazele unei şcoli germane de muzică lirică.

Weber a fost şi este considerat creatorul operei romantice germane în special datorită lui „Freischütz”, cea mai cunoscută şi iubită dintre lucrările sale. Carl Maria von Weber s-a stins din viaţă la doar 40 de ani.

În continuare, violoncelistul Filip Papa va interpreta Concertul în Do major pentru violoncel şi orchestră de Joseph Haydn. Acest concert se datorează prieteniei lui Haydn cu primul violoncelist al orchestrei Prinţului Esterházy, Joseph Weigel. Notele au dispărut după conceperea concertului, în jurul anului 1765, dar un muzician pe nume Pulkert a descoperit o copie la Muzeul Naţional din Praga. Faţă de Concertul pentru violoncel în Re major, compus tot de Haydn, această lucrare este miniaturală şi are un ansamblu de acompaniament destul de redus.

Pastorala lui Johannes Brahms, cum mai este denumită Simfonia a II –a, este o creaţie fără stridenţe, cu tonuri catifelate, lumină şi multă armonie interioară. Poate fi considerată o replică echilibrată şi lucidă la procedeele cromatice şi la impulsivitatea ce caracterizează unele lucrări ale lui Wagner şi Liszt.

Doar în subsidiar întâlnim accente eroice, şi numai atât cât să ne amintească că suntem într-o perioadă romantică. Simfonia a avut la premieră, la Viena, în decembrie 1877, un succes răsunător. Nu de acelaşi efect s-a bucurat la Leipzig, două săptămâni mai târziu, la 10 ianuarie 1878, când unii critici precizau că avuseseră mai multe pretenţii de la această a doua simfonie a lui Brahms.

A fost singura dată când Pastorala a fost contestată, pentru că, din februarie 1878, la Amsterdam, Düsseldorf şi apoi în marile oraşe europene, execuţia ei pe scenele de concert a fost apreciată mereu ca un eveniment muzical de frunte”, precizează Mircea Tătaru în avancronica de concert.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns