Pentru Marcel Miluteanu, din Cărpiniş, apicultura nu mai are nici un secret. De albinărit s-au ocupat cinci generaţii întregi înaintea lui. „Primul a fost stră-străbunicul meu din Pancevo, pe care-l chema Milutinovici”, spune Marcel Miluteanu, fost inginer agronom, acum pensionar, ajuns la 71 de ani.
Secrete din bătrâni
În prezent, septuagenarul deţine 60 de stupi, pe care-i îngrijeşte cu multă dragoste. Pe lângă tratamentele moderne pe care le aplică, foloseşte şi vechile reţete lăsate de bunicul său.
În lupta împotriva bacteriilor care atacă stupul, apicultorul pune, în săculeţe de pânză, frunze de nuc şi câte o creangă de pelin. Pe lângă aceste taine vechi, Marcel Miluteanu are multe alte secrete, iar mierea pe care o produce e una dintre cele mai curate şi mai gustoase.
Albina nu moare de frig
În ultimul timp, tot mai mulţi apicultori s-au plâns că, din cauza temperaturilor mici din această iarnă, au murit foarte mult albine şi, ca urmare, producţia de miere va fi mult diminuată.
Gospodarul susţine că aceste insecte rezistă şi la minus 40 de grade Celsius: „Albina moare doar de foame. Mulţi dintre colegii mei le oferă hrană improprie. Eu de cuibul cu zece rame nu mă ating, pentru că hărnicuţele au nevoie de mâncare”.
La cei 71 de ani, Marcel Miluteanu arată cu cel puţin zece ani mai tânăr. A consumat miere de când era copil şi nici nu mai ştie câte ace a încasat. Gospodarul e un mare iubitor al albinelor şi încă de mic copil s-a simţit atras de aceste insecte.
În curte, acolo unde ţine stupii goi, are unul vechi de 200 de ani, de la bunicul său, din judeţul Mehedinţi, de la Corlova. Acolo, străbunicul său a cumpărat un teren şi, la scurt timp, a achiziţionat 60 de familii de albine. Ca să le transporte acasă, le-a încărcat într-un car tras de boi. Pe drum, cu toate că mereu a lipit cu lut stupii, unul a cedat şi albinele au atacat, nervoase, boii.
Aceştia au fugit în pădure, iar străbunicul i-a pierdut pentru o bucată de vreme. De-abia în toamnă şi-a recuperat şi roiurile de albine. Când vine vorbe despre aceste insecte mici şi harnice, gospodarul vorbeşte cu multă dragoste. Ştie o mulţime de lucruri. Spune că nu trebuie să muncească foarte mult pentru că „stupul trebuie să ştii să-l citeşti”. La stupină are un caiet, iar dimineaţa observă fiecare familie de albine. „Dacă pe scândura de zbor – pe urdiniş – e agitaţie, înseamnă că e ceva.
Albinele care sunt bine nu au nevoie de ajutor. Ele ştiu ce să facă. Într-un stup, fiecare insectă îşi are rolul. Unele păzesc stupul, altele sunt culegătoare, dar sunt şi dintre cele care se ocupă doar de regină. Chiar şi trântorii sunt foarte importanţi.
Ei perpetuează specia, iar dacă populaţia roiului e insuficientă, ei sunt cei care vor acoperi puietul, fiind daţi afară din stup doar toamna”. Vorbind tot despre soţii reginei, ei fiind mai mari, şi având abdomenul proeminent, fac curte albinelor lucrătoare, determinându-le să lucreze cu spor.
Marcel Miluteanu se plânge că producţia de miere a fost slabă în ultimii trei ani: „Mai mult de 20 de kilograme de miere nu am obţinut de la un stup, pe când în alţi ani aveam tone de miere”. Apicultorul spune că mai bună decât toate este mierea de salcâm, dar cea mai sănătoasă este cea polifloră. Un gust şi o culoare deosebită are mierea de brad, care este verde.
,,Albina nu moare de frig”. O teorie scrisa din carte in carte ce a rama indoctrinata printre crescatori de albine ce aduce mari prejudicii acestei fiinte de neinlocuit la cate binefaceri participa. Albinei nu ii place – frigul, zapada, vantul, ploaia (umiditatea) Albina tremura si moare de frig dupa ,,superba” teorie ce dainuieste in mintea unora dintre noi. Albina are ,,sange cald” ce se mentine pe toata durata vietii ei. Cei care ignora acest fenomen nu pot afla decat ca pierderile sunt pe masura mentinerii unei teorii apuse. Albina adora lumina- fuge de intuneric, albina simte caldura- fuge de curenti, Albina cand este prea CALD, deschide fereastra, iar cand este frig se duce la suratele ei si economiseste CALDURA. Acolo sta pana cand hrana exista sa poata PRODUCE CALDURA. Da, VIESPEA sp. nu moare de frig deoarece ea HIBERNEAZA, fenomen pe care albina il mosteneste numai pana cand aeroterma ramane la 12 – 14 grade, iar afara scartie zapada sub opicunta.