Cât ne costă să creștem și să îngrijim un copil

Peste tot în lume creșterea și educarea unui copil necesită bani și muncă. În multe țări bogate statul ajută în mod real familiile, prin asigurarea unei educații de calitate suportate din bani publici, la care se adaugă și bunăstarea părinților. Însă nu la fel stau lucrurile în țările sărace, unde atât statul, cât și cetățenii se confruntă cu lipsa resurselor materiale, învățământ deseori ineficient, servicii îndoielnice și probleme de sănătate.

În țările cu venituri reduse traiul copiilor este adesea precar. Alimentația lasă de dorit, motiv pentru care mulți copii sunt bolnavi încă din primele luni sau ani de viață. Problemele educaționale sunt mari, ceea ce duce la analfabetism și abandon școlar.

În România, un copil este un lux

Îngrijirea unui copil în România poate fi o provocare financiară destul de mare pentru părinți. Excluzând cheltuielile pentru hrană și îmbrăcăminte, costurile cu îngrijirea și educația variază în funcție de forma de învățământ aleasă de părinte, iar statul nu ajută prea mult familiile. Învățământul, deși este oficial gratuit, în sensul că nu se percep taxe școlare, în realitate, există tot felul de costuri adiacente. Și asta, în timp ce alocația de stat pentru un copil este de 84 de lei pe lună.

Creșa sau grădinița de stat sunt subvenționate parțial, familia suportând doar cheltuielile cu hrana, ceea ce înseamnă între 150 și 350 lei pe lună.

Salariile personalului și dotarea claselor intră în sarcina autorităților locale. La aceste sume oficiale se adaugă însă alte contribuții din partea părinților, pentru achiziționarea diverselor consumabile și materiale didactice. În sistemul preșcolar privat costurile sunt semnificativ mai mari, taxele variind între 600 și 3.000 lei pe lună.

Pentru un copil de vârstă școlară familia trebuie să dea bani pentru rechizite, ale căror prețuri variază între 350 și 900 de lei pe an, la care se adaugă uneori uniforma și fondul clasei. Excursiile și taberele costă între 150 și 2.000 de lei, acestea fiind însă opționale.

Întrucât nu există un sistem de stat prin care copilul din clasele primare să-și petreacă timpul într-un sistem supravegheat după terminarea cursurilor, în timp ce părinții lucrează, serviciile before/after school sunt organizate în sistem privat. Costurile variază între 500 și 1.700 lei pe lună. Din păcate, sistemul defectuos de alcătuire a programei școlare, la care se adaugă de multe ori carențele de pedagogie ale cadrelor didactice, îi obligă indirect pe părinți să plătească alte câteva sute de lei pe ore de meditații la diverse discipline.

Se estimează astfel că circa 30% din bugetul unei familii cu venituri medii sunt cheltuiți pentru creșterea și îngrijirea unui singur copil.

Responsabilitatea este a familiei în SUA

O familie americană alocă 25,6% din venituri pentru creșterea copilului și pot ajunge la 52,7% în cazul unui părinte singur, potrivit unui raport al OECD din 2016. Activitățile de îngrijire a copilului în SUA sunt în mare parte privatizate. Costul mediu al îngrijirii unui copil în vârstă de 4 ani la creșă/grădiniță este de 9.589 dolari/an, mai mare decât costul mediu al școlarizării în colegiu, care este de 9.410 dolari/an, potrivit unui raport din 2016 al think tank-ului „New America“.

„În Statele Unite, asigurarea îngrijirii copilului a fost în mod tradițional privită ca fiind în primul rând responsabilitatea familiei. Însă familiile bogate își permit să angajeze o bonă, în timp ce părinții cu venituri medii sau mici nu pot beneficia de aceste servicii“, explica pentru CNN Chris Herbst, profesor asociat la Școala de Afaceri Publice de la Universitatea de Stat din Arizona și cercetător la Institutul pentru Studiul Muncii din Bonn, Germania.

Europa de Vest, educație de calitate pentru toți

În multe țări din Europa de Vest îngrijirea copiilor este reglementată de Guvern sau de autoritățile locale. „Indiferent unde locuiesc, fie că e vorba de cartiere bogate ori sărace, de zonele cu mai multe minorități ori de cele cu mai puțini imigranți, de regiuni urbane sau cele rurale, familiile beneficiază de programe de îngrijire și educație timpurie pentru copii, la aproximativ același nivel de calitate. Cea mai mare diferența dintre Statele Unite și Europa de Vest este disponibilitatea unor subvenții pentru acoperirea costurilor îngrijirii și educației timpurii.

În Europa, creșterea unui copil este puternic susținută de stat. Mă gândesc la țări precum Norvegia și Danemarca, în care costul îngrijirii minorului suportat de părinți este limitat la o anumită parte din veniturile familiei. Pentru familia daneză medie, accesul la îngrijire de calitate este mai mare decât în cazul familiei tipice americane cu copiii de vârstă preșcolară“, a declarat Chris Herbst pentru CNN.

În Danemarca, cuplurile cheltuie circa 10,7% din venitul lor pentru îngrijirea copiilor. Procentul scade la 2,9% pentru părinții singuri, potrivit raportului OECD.

Implicarea bunicilor în creșterea nepoților

În statele care au politici publice slabe de sprijinire a familiilor cu copii, iar concediile de maternitate sunt scurte ori deloc, bunicii participă zilnic la îngrijirea copiilor, în timp ce în țările cu servicii publice bine puse la punct, bunicii au un rol marginal, relevă Studiul de Sănătate, Îmbătrânire și Pensie în Europa, publicat în revista „Aging&Society“, în 2016.

Cercetarea a inclus date privind politicile publice și frecvența îngrijirii copiilor de către bunicii din Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Polonia, Spania și Suedia.

Statele care dispun de programe intermediare sau limitate de îngrijire a copilului, bunicii au avut grijă de copii săptămânal. Modelul intermediar se aplică în majoritatea țărilor vest-europene și în Cehia, unde bunicii sunt puternic implicați în îngrijirea copiilor, dar cu o frecvență mai mică decât în modelul mediteranean, și mai mare decât în țările scandinave.

Mai multe studii au arătat că atât în Europa, cât și în SUA, mai mult de 50% din bunici au grijă de nepoții lor. Împreună cu bunicii și frații mai mari ajută uneori la îngrijirea copiilor mici.

Subvențiile de la stat ajută mamele să lucreze

Un studiu desfășurat în America Latină și Asia arată că subvenționarea de către stat a activităților de creștere a copiilor, prin asigurarea unor centre de zi pentru familiile sărace, ar duce la creșterea procentului de angajare a mamelor. Mexicul a început să analizeze opțiunile pentru extinderea accesului la îngrijirea copiilor pentru familiile cu venituri mici, iar în India, guvernul a sprijinit deja unele proiecte care încearcă să extindă accesul la îngrijirea copiilor, în special în zonele rurale.

Academia Americană de Pediatrie vine în ajutorul familiilor

Pentru părinți, în procesul de alegere a îngrijirii copilului, Academia Americană de Pediatrie oferă un ghid de calitate pentru a ajuta familiile să ia decizii informate. Ghidul menționează că părinții pot cere recomandări despre opțiunile privind îngrijirea copiilor la vecini, colegi, pediatri.

Îngrijirea de calitate a copiilor, fie că este oferită acasă sau la centre de îngrijire de zi, contribuie la dezvoltarea lor psihosomatică, la îmbunătățirea cunoștințelor și a abilităților sociale, la scăderea nevoii de educație specială mai târziu în viață, precum și la creșterea ratei de absolvire a școlii. „Toate experiențele timpurii ale copilului, fie acasă, fie în centre de îngrijire a copiilor, fie în alte instituții preșcolare sunt educative. Când îngrijirea este consecventă, susținută emoțional și potrivită vârstei, dezvoltării și temperamentului copilului, există un efect pozitiv asupra copiilor și familiilor“, potrivit ghidului.

Bani pentru copii în mai multe state din lume

„Accesul la îngrijirea adecvată pentru orice copil devine o nevoie globală“, declara pentru CNN Shelley Clark, demograf și profesor de sociologie la McGill University-Canada. „Când vedem o femeie dintr-o țară săracă care vinde produse în piață, în timp ce un copil o trage de fustă, ne gândim: Ei bine, asta nu este o problemă pentru ea, fiindcă poate combina ușor creșterea copilului cu munca. Există percepția că pentru femeile din țările sărace este mai ușor să combine îngrijirea copiilor cu munca. Adevărul este însă că pentru aceste mame provocarea e foarte mare“, spune sociologul.

VEZI MAI MULTE PE cotidianul.ro


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *