Un top al politicienilor

top politicieni

1. Liviu Dragnea. Deşi a lăsat multă vreme impresia că este un personaj de plan secund, conciliant şi fără anvergură oratorică, mai degrabă monoton şi previzibil, ascensiunea sa a fost, totuşi, constantă, ca un fel de aghiotant al liderului Victor Ponta. În acelaşi timp, a avut grijă să-şi extindă influenţa în filialele terioriale ale PSD, profitând de destrămarea USL, la care şi-a adus contribuţia, şi de eşecul social-democraţilor la alegerile prezidenţiale. Stăpân pe sine, chiar dacă excesul de eficienţă electorală l-a costat o condamnare penală cu suspendare, tinde să-şi impună autoritatea într-un partid în care opozanţii au fost reduşi la tăcere sau eliminaţi.

2. Nicuşor Dan. Susţinut de o parte a intelectualităţii culturale active şi de noua generaţie corporatistă, deschis libertăţii sexuale şi preocupat, iniţial, de conservarea patrimonului arhitectural naţional, prin intermediul unor organizaţii nonguvernamentale, fondator al USR, partid derivat din USB, fundaţie care se rezuma la denunţarea corupţiei din Primăria Capitalei, a izbutit, în doar câteva luni, să devină un politician cu notorietate şi să joace un anumit rol în zona dreptei liberale, fără a-şi declara apartenenţa ideologică. Considerat de unii naiv, acuzat de alţii că serveşte interesele unor cercuri financiare externe, are meritul de a fi acoperit cerinţele celor doritori de nou.

3. Gabriela Firea. Este prima femeie care a reuşit să devină primar general al Capitalei, având şansa de a-l înlocui pe Sorin Oprescu, scos din competiţie de procurorii anticorupţie, astfel încât PSD a trebuit să propună un candidat propriu. Ascensiunea sa a fost facilitată de o acidă prezenţă în viaţa publică, atât ca realizator TV, cât şi ca adversar înverşunat al fostului preşedinte Traian Băsescu. Puţini îşi mai amintesc că a fost purtătoarea de cuvânt a Guvernului condus de Mugur Isărescu şi că din acel moment cariera sa politică a căpătat contur. Dacă va avea o bună prestaţie ca primar şi dacă va găsi un culoar favorabil în partid, este posibil să mai urce câteva trepte în ierarhia PSD.

4. Clotilde Armand. Este, fără îndoială, o persoană agreabilă, volubilă şi bine intenţionată, cu un fermecător accent franţuzesc. Faptul că este căsătorită cu un român şi că a ales să locuiască în țara noastră, trecând peste două cumplite drame de familie pe care a încercat să le ţină ascunse (cu toate că i-ar fi adus un spor de popularitate prin compasiune), îi conferă aura demnităţii, chiar şi după ce soţul ei a fost exclus din USR din motive greu de înţeles, dacă ne raportăm la valenţele democratice. Dacă la început am crezut că este doar un personaj pitoresc, depunând efortul să vorbească corect limba română, acum îi recunoaştem voinţa sinceră de a fi de folos societăţii.

5. Călin Popescu Tăriceanu. Fiind unul dintre veteranii politicii româneşti post-decembriste, nu şi-a dezminţit nici anul acesta capacitatea de a-şi valorifica experienţa pe o traiectorie care i-ar fi permis să joace la două capete. De data aceasta a fost loial şi nici nu avea cum să fie altfel. Social-democraţii i-au deschis o poartă când liberalii i-au închis-o, uitând că nu te poţi dispensa de un foarte bun combinator. Ajuns, oarecum, la apogeul trecerii sale prin ciurul şi dârmonul politicii româneşti, de la tânărul însetat de avere la satisfacţia aspiraţiilor împlinite, mai puţin cea de a ajunge şeful statului, este firesc să-i remarcăm maturitatea în evaluarea şanselor şi în forţa de a rămâne pe linia de plutire.

Articol scris de Alexandru Păduraru


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *