Un tânăr timișean din comuna Uivar practică agricultura la cel mai înalt nivel. Lucian Zăgan s-a dedicat muncii la câmp după ce a avut un eșec de ordin administrativ în educație. Fost olimpic la matematică și fizică, bărbatul nu a putut să urmeze o facultate în România pentru că nu a dat importanță examenului de bacalaureat.
”Am făcut liceul la <<Grigore Moisil>> și în clasa a XI-a am plecat cu bursă în Statele Unite ale Americii. După un an de studii în Califiornia și unul în Ilinois, am obținut <<General Education Diploma>>, care echivalează o diplomă de liceu. Pentru că voiam să-mi ajut părinții, m-am întors în țară și am avut surpriza că trebuie să o iau de unde am plecat. Adică, pentru a mă putea înscrie la facultate, trebuia să termin liceul la seral și să susțin examenul de bacalaureat”, explică Lucian Zăgan, în vârstă de 32 de ani.
Decizia tânărului a influențat și viitorul fratelui său cu un an mai mic, Remus, care a abandonat studiile de la Facultatea de Medicină Veterninară din Timișoara pentru a intra împreună în afaceri. ”Suntem foarte apropiați de tehnologie, iar educația clasică nu ni se potrivește. Dacă întâmpinăm vreo problemă învățăm să o rezolvăm. Avem informațiile la vârful degetelor”, spune Lucian Zăgan.
Primii pași
Frații Zăgan provin dintr-o familie cu oameni muncitori. ”Bunicul meu a venit în Banat cu o căruță și doi boi, în anul 1947, din Țara Oașului, mai exact din satul Trip, județul Satu Mare. A muncit toată viața. A murit la 89 de ani într-un accident rutier la volanul mașinii sale”, povestește Lucian.
De la moșul său, tânărul a învățat prețul muncii și valoarea banului. ”De când am început să mă țin pe picioare am avut grijă să dau de mâncare animalelor din gospodărie. Apoi, când am prins putere să țin în mână o găletușă, am început să strâng prune și alte fructe. Așa am învățat rând pe rând să fac totul. De când mă știu am lucrat”, mărturisește bărbatul.
Experiența americană
Viața în SUA l-a făcut pe tânărul timișean să aprecieze cele învățate în familie și i-a completat cunoștințele în ceea ce privește managementul muncii și obținerea profitului.
”Când am fost acolo, pe lângă școală am lucrat și în construcții. Am văzut că și americanii sunt oameni ca și noi, dar au o altă mentalitate. Atunci când nu reușesc un lucru, nu dau vina pe alții, ci caută să îndrepte propria lor greșeală. Am învățat multe de la ei, iar cel mai important lucru, managementul riscului”, spune Lucian care, la întoarcerea în țară, l-a cooptat și pe fratele său într-o ruletă rusească a afacerilor mioritice.
”Noi suntem ca în bancul cu negustorul care vrea să vândă un cal orb și care pentru a demostra potențialilor clienți că merită suma mare de bani solicitată pe el îl pune să tragă căruța în galop. Calul pornește și se izbește de primul copac. Cumpărătorii mirați îi zic omului: <<Pâi, vrei să ne vinzi un cal orb!>>. <<Da, orb, dar a avut curaj>>, vine răspunsul. Așa suntem și noi, frații Zăgan, nu ne lipsește curajul”, completează Lucian.
Zăgan Brothers
”Eu am venit din SUA pentru că tata nu se prea ocupa de pământ, având mai mult o înclinație către… consumul de alcool. Și fratele meu a lucrat o perioadă în construcții, în Spania, și aveam ceva bani amândoi astfel că nu a trebuit să apelăm la ajutorul părinților. În 2007, pe când aveam 23 de ani, mi-am făcut o firmă de transporturi rutiere de mărfuri. În paralel, ne ocupam și de agricultură, dar la nivel de hobby. Din cauza schimbărilor dese ale reglementărilor Codului fiscal și a neseriozității colaboratorilor, în urmă cu trei ani, dezamăgiți de piața economică românească, am pus punct acestui capitol și am investit în agricultură pentru că în acest domeniu ești doar tu, pământul și Dumnezeu, iar produsele se vând. Când am început agricultura aveam 29 de ani”, mărturisește timișeanul.
Potrivit acestuia, primul an e o piatră de încercare pentru orice fermier. ”Fiecare agricultor vrea să renunțe după primul am. Un fermier are într-o viață 30 de recolte, iar fiecare an ratat înseamnă trei la sută. Trebuie să profiți la maximum de fiecare an, să fii perseverent și să iubești pământul. Noi, frații Zăgan, avem 50 de hectare în proprietate, dar împreună cu alți trei tineri, cultivăm în prezent 200 de hectare.
Lucrăm foarte puțin cu zilieri pentru că avem mașini și utilaje de ultimă generație care cer oameni inteligenți. Tractorul îl <<conduc>> cu ajutorul unui touch screen prin care stabilesc distanța între rânduri la semănat, adâncimea și alte asemenea lucruri. Avem toate echipamentele necesare pe care le-am achiziționat prin credit bancar. Fiecare an a fost profitabil. După ce scădem toate cheltuielile, inclusiv amortizarea utilajelor, avem un profit de 200 de euro anual pe hectar, adică un total de 40.000 de euro, ceea ce e cam puțin.
Anul acesta, la rapiță am obținut 3,5 tone pe hectar, dar puteam scoate mai mult dacă nu erau intemperii și aveam un management mai bun la recoltare. La grâu, ajungem la 7.000 de kilograme la hectar. Suntem mai buni decât alții, dar încă ne situăm doar la nivelul de eficiență, adică înregistrăm profit, dar mai avem câțiva ani până la performanță.
La noi în comună, agricultura înregistrează un schimb de generații, iar fermierii în vârstă ne vor da nouă terenul să-l lucrăm și vom dubla suprafața, ajungând la 400 de hectare. La noi, problema o constituie traiul zilnic pentru că tot profitul e reinvestit. Noi, fermierii, nu vrem freze la stylist și Ferrari, ci doar să trăim liniștiți, să râdem și să împărțim cu cei din jur ceea ce producem”, spune Lucian Zăgrean.
Tinerii fermieri din comuna Uivar sunt cuprinși într-o singură titulatură, Zăgan Brothers Agro, pentru că fiecare se vrea frate cu Lucian, până în urmă cu doi ani viceprimar al comunei. Toți au de învățat de la consăteanul lor școlit în America și fiecare îi mulțumește. Recent, un tânăr a fost ajutat de Lucian cu 40 de purcei ca să-și încerce norocul. Cot la cot cu el lucrează Vasi, Viorel și Bogdan, iar alți tineri din sat încă visează ca într-o bună zi să se apuce și ei de agricultură.
De asemenea oameni are nevoie tara.Felicitari si mult respect.