Timişoara, colorată de petale şi de zâmbetele femeilor. Unii dintre noi trudesc un an pentru ca, de ziua lor, doamnele şi domniţele să poată surâde fericite

flori timisoara

Florile sunt simbolul perfect pentru Ziua Internațională a Femeii, prima sărbătoare a primăverii. Străzile și piețele Timișoarei reamintesc în aceste zile de numele de „oraș al florilor” atribuit urbei de pe Bega. În timp ce unii se bucură că pot oferi, în această zi, un buchet de flori fiinţelor dragi sau celor pe care le respectă prin natura profesiei lor, alţii încearcă să profite de ziua de „8 Martie” și să obțină un folos material sau de altă natură.

E cazul micuților elevi care vor să primească mai multă atenție din partea doamnelor învățătoare, al adolescenților care vor să îmbuneze inima mamelor și să primească mai multă libertate, al tinerilor care încearcă să intre în grațiile domnișoarelor, al angajaților care vor să-și impresioneze șefele, al bărbaților care vor să facă un gest frumos o dată pe an în fața soțiilor sau să își zăpăcească încă o vreme iubitele, a bărbaților și femeilor care vor să obțină anumite favoruri din partea unor reprezentante ale sexului frumos aflate în poziții cheie…

În ochii tuturor, parfumul florilor este cel mai potrivit cadou caree poate fi oferit cu acest prilej. Trăgând linie însă, dintre toți, cel mai mare câștig îl au producătorii și comercianții de buchete înmiresmate al căror beneficiu este imediat și cuantificat în monedă națională, putând ajunge egal cu cel obținut într-un an întreg din această afacere.

Cine muncește nu are timp să câștige

O zicală din ultimii ani se potrivește cel mai bine pentru ziua de „8 Martie”: „Cine muncește nu are timp să câștige”, sunt de părere producătorii de material floricol. Oamenii se plâng că munca lor nu mai este apreciată ca în urmă cu două decenii, iar ofertele supermarketurilor și „bișnițarilor” le strică afacerea.

La 77 de ani, cel mai în vârstă florar, președintele Asociației Floricole Timiș, inginerul Ioan Adam – fost director la „Horticultura” – susține că anul acesta profitul este la limită, din cauza unor probleme apărute în procesul de producție și a vremii ploioase.

8 martie

„Am plantat 400 de lalele și toate au avortat. Din ce am reușit să obțin, unele plante s-au îmbolnăvit, altele s-au rupt. Profitul este la limită. În urmă cu 20 de ani, vindeam în buchet în mai puțin de 30 de minute și repede terminam toată marfa. Acum, concurența e mare. Supermarketurile vând flori ieftine, produse în Olanda, iar noi, producătorii, avem de acoperit cheltuielile mari cauzate de încălzirea serelor.

Lalelele din Olanda produc mult și se dezvoltă frumos în primul an, în anul al doilea dau câteva flori și în cel de-al treilea an dispar. În 53 de ani, de când sunt florar, mi-am cumpărat o casă și o mașină și am investit în producție. Nu renunț pentru că asta am făcut toată viața, deși nu mai merge. În toată piața suntem cinci producători, restul, comercianți care cer dublu și nu lasă din preț. Acum aduc florile din Ungaria, de la Budapesta. Înainte le aduceau de la Szeged, dar au rămas restanți cu plata și s-au reorientat”, spune Ioan Adam.

Potrivit acestuia, „8 Martie”, alături de alte două sărbători, Sfânta Elena (21 mai) și Sfânta Maria (15 august) au rămas singurele zile cu un venit bunicel garantat din start pentru florari.

„La începerea școlii nu mai facem vânzare din cauză că oamenii nu mai pun atâta preț pe cadrele didactice ca înainte. La sfântul Gheorghe și la Sfântul Nicolae, merge așa și așa, iar peste iarnă e prăpăd”, a adăugat președintele Asociației Floricole Timiș.

Florar pentru o zi

Prețul florilor variază pe piața timișoreană în funcție de locul în care sunt comercializate. Astfel un buchet de cinci lalele poate fi achiziționat din supermarketuri cu 10 lei, iar la producători, prețul crește cu 5 lei. Comercianții vând același buchet cu 25 de lei, iar dacă mai adaugă și verdeață și ambalaj mai pretențios cer 50 de lei. Un buchet mai deosebit ajunge chiar la 100 de lei, iar prețul nu este negociabil. Unii producători spun că pentru o parte din comercianţi, veniturile sunt uriașe, existând o adevărată „mafie locală”.

Astfel, comercianții cu state vechi au ocupate mai multe locuri din piață, unde au angajat oameni care să se ocupe de executarea aranjamentelor florale – inspirate din reviste și ca urmare a deselor vizite la florari din străinătate, de unde se achiziționează și materialele necesare designului -, de atragerea clienților și de vânzarea propriu-zisă, în timp ce „patronii” supraveghează discret afacerea și colectează banii la sfârșitul zilei de lucru.

Prețuri mai mari la flori sunt percepute în afara piețelor, acolo unde nu există concurență și vadul este mai bun, punctele de lucru fiind amplasate în apropierea școlilor, spitalelor sau a altor instituții. Potrivit unei vânzătoare stradale cu autorizație permanentă, câștigul de „8 Martie” echivalează cu cel obținut într-un an întreg.

Cu toate acestea, cele mai mari prețuri raportat la calitatea mărfii sunt solicitate de „speculanții” care sunt florari doar pentru o singură zi, și anume de „8 Martie”. Aceștia cer 40 de lei pentru un buchet de flori pe care ei au dat 10, cel mult 15 lei. De regulă, această categorie de comercianți activează în afara piețelor, iar mulți dintre aceștia nu au autorizație de vânzare.

Cristi este florar pentru o zi și face aranjamente florale „după suflet”, florile fiind achiziționate din magazine sau de la producători. Un mănunchi de flori așezate șic într-o cutie cu design deosebit este comercializat la prețul de 100 de lei, iar clienții nu lipsesc.

„Cu ani în urmă erau la mare căutare garoafele și freziile. Acum sunt orhideele la ghiveci și aranjamentele făcute din diferite flori”, precizează bărbatul. Aceeași orhidee care se găsește în supermarchet la 24 de lei, el o vinde cu 50 de lei și nu se plânge de clienți.

„Cei care au bani dau. Numai cei în vârstă, care se uită la fiecare leu, caută flori mai simple și mai ieftine”, spune președintele Asociației Floricole Timiș, inginerul Ioan Adam.

O floare și doi grădinari

Există însă și tineri cu studii superioare în domeniu care încearcă să răzbată în piața timișoreană, suprasaturată cu produse importate de peste graniță. Daniela și Vlad Bolog, ambii absolvenți ai Facultății de Horticultură din oraș, au înființat o seră de 350 de metri pătrați la Giarmata-Vii, unde cultivă peste 60 de specii de plante.

„Nu pot spune că ne merge rău vânzarea, însă dacă nu ploua, era mai bine. În fiecare an, vindem tot și nu rămânem cu marfa pe stoc. De Ziua Femeii, avem doar plante la ghiveci: 1.500 de zambile, 1.000 de primule și tot atâtea begonii, precum și 500 de cyclamen. Le dăm pe toate în câteva zile: 10 lei zambila, 7 lei primula, 15-20 de lei cyclamen și 15-25 de lei begonia. Investiția noastră reprezintă jumătate din preț. Munca nu o punem la socoteală. Profitul net este în jur de 10.000 de lei”, mărturisește Vlad Bolog.

Potrivit acestuia, afacerea cu flori este mai rentabilă pentru cei cu vechime în muncă, tânărul florar recunoscând că în primii cinci ani a fost pe zero. „Cei cu experiență ajung la un câștig de 1.000-1.500 de lei pe zi, adică un profit de 600-700 de lei pe zi. Aceste beneficii nu le ai însă zilnic, depinde de sezon, iar ca să ajungi la un astfel de nivel trebuie și să investești”, spune Vlad Bolog.

Originea unei sărbători înmiresmate

O zicală din popor spune că banii nu au miros, iar de „8 Martie”, afacerile comercianților înfloresc în mireasma florilor ce vestesc venirea primăverii în acest mohorât început de martie. La originea profitului tuturor se află Ziua Internaţională a Femeii, denumită inițial Ziua Internaţională a Femeilor Muncitoare. Este o zi cu importanţă globală, care celebrează drepturile obţinute de femei în plan economic, politic şi social.

Cu timpul, sărbătoarea şi-a pierdut din semnificaţiile reale, devenind, simplu, o ocazie pentru bărbaţi de a-şi exprima iubirea faţă de femeile din jurul lor, într-un mod asemănător zilei de Valentine’s Day. La noi, sărbătoarea de „8 Martie” se împleteşte cu tradiţia locală a Mărţişorului, fiind considerată de mulţi şi Ziua Mamei.

Originea Zilei Internaţionale a Femeii o găsim la mijlocul secolului XIX. În data de 8 Martie 1857, la New York, muncitoarele de la fabricile de textile au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva condiţiilor inumane de muncă şi a salariilor foarte mici, fiind dispersate cu brutalitate de poliţie.

În data de 8 Martie 1908, 15.000 de femei au mărşăluit la New York, cerând să le fie micşorată ziua de muncă, salarii mai bune, dreptul la vot şi încetarea exploatării copiilor pentru muncă. Sloganul lor era: “Pâine şi Trandafiri”, pâinea simbolizând securitatea economică, iar trandafirii, o îmbunătăţire a calităţii vieţii lor.

Această revoltă pentru drepturi a femeilor a fost curând asimilată de către Mişcarea socialistă. În luna mai a aceluiaşi an, Partidul Socialist din America a stabilit ca ultima duminică a lunii februarie să devină Ziua Naţională a Femeii, iar prima sărbătoare de acest fel a fost celebrată în data de 28 Februarie 1909.

La nivel internaţional, organizaţiile socialiste din întreaga lume s-au întâlnit în anul 1910, la Copenhaga, în Danemarca. În cadrul acelei întâlniri, Internaţională Socialistă a propus o Zi Internaţională a Femeii. În data de 19 martie 1911, Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. În acea zi, peste un milion de bărbaţi şi femei au ieşit în stradă pentru o serie de revendicări.

Un alt moment istoric pentru lupta femeilor şi pentru însemnătatea zilei de 8 Martie este tragedia de la fabrica Triangle Shirtwaist – New York, din 25 martie 1911, când într-un incendiu cauzat de nerespectarea siguranţei angajaţilor, au murit peste 140 de oameni, majoritatea femei. Tragedia a scos în stradă peste 100.000 de protestatari, femei şi bărbaţi.

Ziua Internaţională a Femeii devenise şi un mecanism de protest împotriva Primului Război Mondial. Femeile ruse au sărbătorit prima lor zi internaţională a femeilor în ultima duminică a lui februarie. În toată Europa, un an mai târziu, femeile au mărşăluit pentru pace şi pentru a-şi susţine cauzele. În anul 1917, după ce două milioane de soldaţi ruşi pieriseră pe front, mamele, soţiile şi fiicele lor au ieşit în stradă în ultima duminică a lui februarie pentru a protesta împotriva războiului. “Pâine şi pace” era sloganul lor.

În anul 1977, Organizaţia Natunilor Unite şi-a asumat responsabilitatea pentru adoptarea unei zile internaţionale a femeii. În acel an, Adunarea Generală ONU a adoptat Rezoluţia 32/142, invitând fiecare ţară să proclame, orice zi a anului, în acord cu obiceiurile şi tradiţiile sale, ca “Zi a Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeii şi Pace Internaţională”. Nu a fost menţionată în mod specific data de 8 martie, însă multe ţări au ales să celebreze femeile în această zi.

Începutul lunii martie a căpătat, însă, semnificații speciale încă de pe vremea Greciei antice. Grecii au închinat zeiţei Cybele, zeiţa pământului şi mama tuturor zeilor, festivalul Hilaria, desfăşurat de pe 15 până pe 18 martie. Legenda zeiţei Cybele a fost preluată şi în mitologia romană, iar cultul ei, prin urmare, a fost sărbătorit în calendarul roman.

În Anglia anilor 1800, a fost menţionată Duminica Mamei, serbată în a patra duminică de la începerea Postului Paştelui. Cu această ocazie, oamenii aveau o zi liberă, când mergeau în vizită şi duceau mamelor prăjituri. Obiceiul primise numele „mersul la colindatul mamei“ şi în acea zi fiecare mamă din Regat primea o prăjitură tradiţională, apoi mamele le dădeau copiilor binecuvântarea.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *