„Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 1-2).
Astfel, Mântuitorul Şi-a arătat slava dumnezeiască înaintea apostolilor. Iar în fiecare an, în amintirea acestei minunate întâmplări, creştinii ortodocşi şi catolici sărbătoresc Schimbarea la Faţă a Domnului. Printre lăcașurile de cult ce își serbează, în 6 august, hramul, se numără și Mănăstirea Săraca.
Cea mai veche mănăstire din eparhie
Situată în localitatea Șemlacu Mic (aparținând de orașul Gătaia), Mănăstirea Săraca este cea mai veche din eparhie, motiv pentru care macheta bisericii a fost inclusă în stema Arhiepiscopiei Timișoarei.
Originea mănăstirii nu se cunoaşte cu certitudine. După unii istorici, ar data din secolele XIII–XIV. Alţi cercetători, pornind de la vechiul strat de pictură, susţin că mănăstirea a fost zidită în secolele XVI–XVII. Din analiza documentelor istorice, reiese că între anii 1270–1271 mănăstirea desfăşura o bogată activitate. Informaţii suplimentare datează de la începutul secolului al XV-lea, când superiorul călugărilor franciscani raporta că mănăstirea este o apărătoare a „schismaticilor“, adică a ortodocşilor.
În anul 1780, mănăstirea nemaiputând plăti dările către Coroană, este scoasă la licitaţie şi cumpărată de familia Ostoici, care va folosi biserica pentru adăpostirea criptei familiale, până în anul 1934.
În 1865, mănăstirea se găsea în paragină. Între 1934–1939 se află sub oblăduirea Episcopiei Caransebeşului, iar mai târziu sub aceea a Arhiepiscopiei Timişoarei. Din 1948 şi până în 1987 a fost utilizată de parohia Şemlacu Mic.
În anul 1987, la stăruinţa I.P.S. Mitropolit Nicolae Corneanu, şi-a redobândit statutul de mănăstire. Aşezământul a fost complet restaurat şi aşezat în bună stare de funcţionare. În anul 1996 i s-a adăugat o clădire nouă pentru chilii. În anii din urmă s-au reconstruit din temelii stăreţia şi paraclisul de iarnă cu hramul „Bunavestire”, târnosit de către Preasfinţitul Episcopvicar Paisie Lugojanul la data de 6 august 2007.
Pelerini, clerici și monahi, uniți în rugăciune
Joi, în mare zi de hram, drumul care duce la Săraca a fost plin de mașini, parcate de-o parte și de alta de pelerini. Au venit, fiecare, cu gândurile lui, cu griji, speranțe, bucurii, toate să fie spuse, tainic, celui care, dacă ne încredem în El, ne luminează și ne arată calea pe care trebuie să mergem.
În curtea mănăstirii era, la vreme de slujbă, plin de lume, de toate vârstele. Unii pelerini, obosiți de drum și toropiți de căldură, au luat loc, pe băncile din curtea mănăstirii ori pe scaunele aduse de acasă. Alții așteptau, într-o liniște și o orânduială pe care ar trebui să o vedem permanent și în viața de zi cu zi, să lase acatiste. Iar cei veniți cu copii erau, cum altfel, într-o permanentă mișcare, energia celor mici nefiind mult diminuată de căldura de afară.
La praznicul de joi, în mijlocul obştii conduse de arhimandritului Climent Vântu, stareţul aşezământului, s-au aflat Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, și Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.
Cei doi ierarhi au săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul de vară al mănăstirii, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi de la parohiile şi mănăstirile învecinate. Alături de credincioşi, la slujbă au luat parte Raul Cozarov, primarul orașului Gătaia, alături de Titu Bojin, președintele Consiliului Județean Timiș, și prefectul Eugen Dogariu.
Potrivit tradiţiei, în cadrul slujbei, au fost binecuvântate prinoasele aduse de credincioşi în cinstea marelui praznic al Schimbării la faţă a Domnului nostru Iisus Hristos, iar după Sfânta Liturghie, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru vieţuitorii mănăstirii trecuţi la cele veşnice.
”Ce bogată este această mănăstire! Doar numele îi e Săraca!”
Aceste cuvinte au fost rostite, joi, de ÎPS Ioan, în predica de după oficierea Liturghiei. Nu au fost singurele vorbe de apreciere ale înaltului ierarh la adresa acestui lăcaș de cult, ÎPS Ioan făcând referire și la seculara viață monahală de aici. A mai spus, despre mănăstire, și că este un loc unde rândunelele își fac cuib, îndemnându-i pe credincioși să-și facă, la rândul lor, cuiburi în inimă, unde să își găsească credința și liniștea.
Mitropolitul i-a mai îndemnat pe credincioși să ducă o viață cu adevărat creștină, să își cinstească părinții și să-și ocrotească mereu copiii, „puișorii din cuiburile voastre”. Doar astfel, a spus, cu vocea sa blajină, dar și captivantă Mitropolitul, vom reuși să fim, cu adevărat, fiii Mântuitorului.
Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan a profitat de prezența edililor județeni pentru a le adresa, în numele arhimandritului Climent Vântu, o întrebare-rugăminte. Și a făcut-o într-un stil aparte, apreciat de toți cei prezenți. „Frățiile voastre, stropiți acest drum cu apă! Ca să nu se mai ridice atâta praf!”
Este vorba despre drumul care duce de la Gătaia la Șemlacu Mic și care, pe ultima porțiune, drum de țară fiind, umple de praf mașinile care rulează pe acolo. Doleanța făcea referire la asfaltarea respectivului segment de drum. Rămâne de văzut cum vor răspunde edilii acestei solicitări rostite atât de elegant.
La plecare, așa cum se obișnuiește, pelerinii au primit sarmale de post și cozonac. Și, după ce și-au astâmpărat setea cu apă de la izvorul din fața mănăstirii, oamenii au început să plece, încet-încet, spre casele lor. Cu liniște în suflet, cu bucurie, și cu promisiunea lăuntrică, dar fermă, că vor mai păși în curtea acestei mănăstiri atât de bogate… cu numele Săraca!
