Scandal uriaş legat de Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa

Defrişările masive din România, unele făcute cu girul autorităţilor, i-au determinat pe susţinătorii mediului înconjurător să fie mai circumspecţi în privinţa politicilor care vizează pădurile din ţara noastră. Recent, s-a iscat un nou scandal pe marginea modului de administrare a Parcului Cheile Nerei.

Scandalul are rădăcini mai vechi, cam pe vremea când Cascada Bigăr a fost declarată cea mai frumoasă din lume.

Din acel moment, a crescut şi interesul pentru zona în care se află aceasta. Ecologişti, ONG-uri, dar şi reprezentanţi ai unor ministere au început să dezvolte programe şi proiecte al căror scop oficial era de conservare a resurselor naturale din Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa. Deşi înfiinţarea acestuia este legată de anul 1990, abia în 2007 zona respectivă a devenit arie protejată. Scriptic, acest lucru înseamnă protecţie şi conservare permanentă a unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional şi exclude orice formă de exploatare a resurselor naturale şi de folosinţă a terenurilor în scopuri incompatibile cu cel stabilit pentru arii protejate.

În 2014, parcul (a cărui întindere este de aproape 37.000 de hectare) a fost preluat de Romsilva şi dat în administrare unui for local, cu sediul actual în Sasca Montană. Manevra juridică a avut loc cam în perioada în care o echipă de specialişti de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului (USAMVB) din Timişoara lucra la planul de management al parcului. În urma rezultatelor obţinute, teritoriul parcului a fost împărţit în mai multe zone (de protecţie strictă, integrală, de conservare şi de dezvoltare durabilă), cu regulile aferente fiecăreia. Partea cea mai controversată a fost legată de faptul că în perimetrul parcului nu vor mai fi permise defrişări, cu excepţia tăierilor controlate şi corecţiilor asupra arborilor. În anul 2015, planul (finanţat în cea mai mare parte din fonduri europene nerambursabile) a fost depus la Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, stând doi ani în consultare publică. Abia în urmă cu o lună, acesta a fost aprobat şi publicat în Monitorul Oficial.

În urmă cu câteva luni, spiritele s-au încins pe marginea acestui subiect, existând voci care au acuzat ministerul de resort şi Romsilva de interese obscure. Concret, acuzaţiile convergeau spre ideea că cele două organisme ar fi tărăgănat intenţionat aprobarea planului, pentru a modifica suprafaţa protejată în sensul permiterii tăierii arborilor de pe o arie mai mare decât cea prevăzută în planul de management, fără a cădea astfel sub incidenţa legii penale.

Replica reprezentanţilor Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) nu a întârziat să apară: ”Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a organizat în 7 iulie 2016 o întâlnire cu partenerii implicaţi în elaborarea planului de management, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului şi Administraţia Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa, evaluatori şi responsabili din MMAP şi Romsilva, în vederea clarificării unor aspecte de neconcordanţă sesizate în procesul de evaluare. În cadrul întâlnirii, au fost expuse argumentele ştiinţifice în baza cărora zona de protecţie strictă şi integrală a Parcului Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa va fi dublată prin planul de management elaborat de USAMVB, crescând astfel, de la circa 7.500 de hectare la aproximativ 15.000 de ha.

În acelaşi timp, specialiştii ministerului şi ai partenerilor din proiect au agreat că există premise ştiinţifice favorabile ca, în viitor, zona de protecţie integrală să fie extinsă mai mult. La recomandarea MMAP (şi cu acordul partenerilor din proiect – USAMVB şi Administraţia Parcului), planul de management va include o măsură clar formulată în acest sens, cu indicarea orizontului de timp pentru extinderea etapizată a zonei de protecţie strictă şi a celei de protecţie integrală până la cel puţin 75 la sută din suprafaţa parcului naţional, aşa cum recomandă şi Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii. Este important de precizat că, în Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa, lucrările silvice sunt interzise pe circa 50 la sută din suprafaţa acoperită de păduri şi limitate la intervenţii silvice minime, cum ar fi tăierile de conservare pe restul suprafeţei de pădure”.

Având în vedere cele două puncte de vedere diferite – temerile unor subiecţi şi răspunsul ministerului – am încercat să obţinem şi părerile unora dintre actorii implicaţi în acest proiect, respectiv profesorul din cadrul USAMVB Gicu Arsene, care a făcut parte din echipa care a întocmit planul de management al parcului şi directorul Administraţiei Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, Constantin Vasile. Profesorul Arsene s-a dovedit a fi însă extrem de precaut faţă de subiectul indicat, motivând că, în urma unei şedinţe avute cu conducerea universităţii, i s-a limitat dreptul de a furniza anumite informaţii legate de activitatea instituţiei. Printre altele, a lăsat totuşi să se înţeleagă că au existat anumite argumente de ordin socio-economic din partea Administraţiei parcului pe marginea planului, fără a detalia însă. În ceea ce-l priveşte pe directorul Administraţiei parcului, Constantin Vasile, acesta a invocat faptul că nu poate vorbi pentru că nu are semnal bun la telefonul mobil.

Planul de management care a stârnit atâtea controverse a fost aprobat pe o perioadă de cinci ani, după care va fi întocmit un altul. Cu sau fără el însă, realitatea de pe teren dovedeşte că în continoare se taie copaci după cum dictează interesul fiecăruia, că întotdeauna au existat unii mai presus de lege, că degeaba punem limite doar pe hârtie şi instituim sancţiuni dacă ele nu sunt puse în aplicare.

”Un grup de specialişti ai USAMV Timişoara, fără a prezenta studii temeinice şi criterii ştiinţifice valide, a propus includerea a 20.000 de hectare în Zonele de Protecţie Integrală şi/sau Strictă, ceea ce nu ar fi permis Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, administratorul Parcului Naţional Cheile Nerei, să efectueze lucrări şi tratamente silvice specifice în zone împădurite, cu arborete tinere, în care exista deja intervenţia umană, iar neintervenţia specialiştilor ar fi generat riscuri majore pentru integritatea fondului forestier”, este răspunsul oferit de Romsilva. Practic, este o recunoaştere indirectă a faptului că, în final, s-a aprobat totuşi un plan ciuntit, care permite tăierea pomilor dintr-o rezervaţie naturală…