Din rațiuni mai puțin administrative și mai mult politice, cu două luni înaintea alegerilor locale din 2004, o grămadă de localități de pe întreg teritoriul României au trecut la un rang superior.
Printre ele s-au aflat și 15 localități din Timiș: comunele Ciacova, Gătaia și Recaș au devenit orașe, iar satele Birda, Checea, Dudeștii Noi, Fibiș, Ghilad, Gottlob, Iecea Mare, Parța, Pădureni, Saravale, Șandra și Tomnatic au devenit comune.
Alte trei sate din județul nostru au mai făcut, de-atunci, pasul către obținerea statutului de comună: Valcani (2005), Livezile (2006) și Bucovăț (2007). Ca atare, în acest moment, Timișul se poate lăuda cu zece orașe și cu 89 de comune, doar că, dacă ar fi să se respecte nimic altceva decât legea, atunci nu mai puțin de șase orașe și zece comune timișene ar trebui retrogradate la rangul inferior…
Șase orașe din Timiș nu trec proba numerică
Legea nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional prevede că trecerea localităților de la un rang la altul se face cu respectarea unor anumiți indicatori, primul dintre aceștia fiind numărul de locuitori: 1.500 în cazul comunelor, respectiv 10.000 în cazul orașelor (40.000 pentru municipii).
Ei bine, lăsând la o parte Timișoara, dintre celelalte nouă orașe ale județului Timiș, șase nu respectă limita prevăzută de legea mai sus menționată: Buziaș – 8.347 locuitori, Ciacova – 5.388, Deta – 7.614, Făget – 7.598, Gătaia – 6.203, Recaș – 9.473. Celelalte trei orașe – municipiul Lugoj (47.741), Jimbolia (13.595) și Sânnicolau Mare (14.654) – îndeplinesc fără emoții criteriul numeric stabilit de lege.
Aceste cifre ne-au fost oferite de Direcția Regională de Statististică Timiș și reprezintă datele provizorii din luna iulie 2015, cele mai recente pe care instituția respectivă a putut să ni le pună la dispoziție. Se poate spune că, prin metamorfozarea din 2004, Ciacova, Gătaia și Recașul au prins ultimul tren al urbanizării, la acea vreme fiind încă în vigoare Legea 351/2001, care prevedea că numărul de locuitori necesar pentru ca o comună să treacă la rangul de oraș este 5.000, limită majorată, cum arătam mai sus, de Legea 100/2007.
Comune doar pe hârtie
Trecem acum la satele care au rămas comune doar cu numele: Bara – 326 locuitori (comuna din Timiș cu cei mai puțini locuitori, de cinci ori sub limita prevăzută de lege!), Bogda – 413, Brestovăț – 699, Curtea – 1.273, Ghizela – 1.205, Giera – 1.451, Ohaba Lungă – 1.018, Pietroasa – 1.070, Secaș – 388, Valcani – 1.397 (singura dintre cele 15 comune înființate în ultimii 12 ani care nu mai respectă criteriul numeric).
La polul opus se află comuna Giroc, care, cu cei 10.502 de locuitori pe care îi avea în iulie 2015, îndeplinește indicatorul numeric pentru a accede la statutul de oraș.
Criterii precise, respectare după ureche…
Așadar, luând în calcul doar criteriul numărului de locuitori, mai bine de jumătate dintre orașe și peste zece la sută dintre comunele județului Timiș ar trebui retrogradate la rangul inferior. Mai mult ca sigur, dacă ar fi să le luăm la bani mărunți, aceste localități ar prezenta deficiențe și în ceea ce privește respectarea celorlalți indicatori cantitativi și calitativi prevăzuți de lege.
De exemplu, în cazul orașelor, sunt prevăzuți indicatori precum dotarea locuințelor cu instalații de alimentare cu apă, cu baie și WC, ori cu instalație de încălzire centrală, numărul de paturi în spitale și de medici, procentul străzilor modernizate și cel al străzilor cu conducte de canalizare, iar în cazul comunelor, procentul populației ocupate cu activități neagricole, numărul de locuințe construite după anul 1960, spațiile care servesc drept sedii pentru primărie, școală primară și gimnazială, dispensar uman, farmacie, post de poliție, stație/haltă CFR sau stație de transport auto. Una peste alta, din 2007 încoace, pentru ca o comună să poată trece la statutul de oraș, trebuie să respecte 17 indicatori, iar pentru ca un sat să devină comună, trebuie să respecte opt condiții.
La promovare – înainte, la retrogradare – înapoi
Pe lângă enumerarea criteriilor de mai sus, Legea 351/2001 indică și cum se poate face concret trecerea unei localități de la un rang la altul: „Trecerea localităţilor de la un rang la altul se face prin lege, la propunerea consiliilor locale, cu consultarea populaţiei prin referendum şi a instituţiilor implicate, în condiţiile legii, cu respectarea principalilor indicatori cantitativi şi calitativi minimali prevăzuţi în anexa nr. II, pentru localităţile urbane, şi în anexa nr. IV, pentru localităţile rurale”.
Evident, prin „trecerea localităților de la un rang la altul” se înțelege atât transformarea satului în comună sau a comunei în oraș, cât și procedura în sens invers, doar că, din câte se pare, niciuna dintre entitățile abilitate de lege să participe, într-un fel sau altul, la acest proces nu a simțit vreo atracție deosebită în a pune în aplicare și varianta retrogradării. Mai precis, nici un primar și nici un consiliu local din orașele și comunele care nu mai îndeplinesc criteriul numeric (e foarte posibil ca o mare parte dintre ele să nu îndeplinească nici alte criterii) nu a avut inițiativa de a organiza un referendum pentru o eventuală retrogradare a localității.
Motivul e evident: fiecare primar sau consilier local își vede propriul interes, în cazul fiecăruia contează mai mult statutul pe care-l deține sau salariul pe care îl încasează, decât nota de plată reprezentând cheltuielile de funcționare a unor primării și consilii locale supradimensionate (în cazul orașelor aflate la nivelul unor comune) sau inutile (situația comunelor depopulate).
Unii nu vor, alții nu pot
Pe de altă parte, dacă primarul sau consilierii locali nu sunt interesați în organizarea unui referendum de retrogradare a localității pe care o conduc, nici prefectura sau consiliul județean nu pot face mare lucru în acest sens, aceste instituții nefiind abilitate să dea dispoziții primarilor sau consiliilor locale cu privire la această temă.
Prefectul de Timiș, Mircea Băcală, a admis că legea menționată prezintă lacune, în sensul că, niciunde în textul acesteia nu se precizează ce se întâmplă dacă, în timp, o localitate nu mai îndeplinește criteriul numeric, iar edilii acesteia rămân pasivi. Soluția se află, evident, în mâna legiuitorului, adică a parlamentului, doar că distinșii deputați și senatori nu sunt altceva decât „colegii” mai mari, pe linie politică, ai edililor din orașele și comunele în cauză…
Ca o dovadă în acest sens este și faptul că mega-proiectul regionalizării, care a provocat ample dezbateri în urmă cu câțiva ani, s-a poticnit în momentul în care s-a pus în discuție necesitatea comasării comunelor rămase cu un număr infim de locuitori.
Un raport șocant
Așa că, dacă nimeni nu se încumetă să taie nodul gordian, e foarte posibil ca, pe zi ce trece, să apară tot mai multe comune precum Bara sau Secaș, în care, din 300-400 de locuitori, zece sunt funcționari la primărie, iar nouă sunt consilieri locali, adică un procent de șase la sută din întreaga populație a comunei!
În contrapartidă, la Timișoara, în condițiile în care aparatul administrativ este unul destul de stufos și mai poate fi micșorat fără probleme, tot nu regăsim mai mult de 0,2 la sută din populația orașului pe statele de plată ale municipalității…
Inca din 2000 nu s-a dorit aceasta Regionalizare la care au lucrat specialisti in domeniu si care a fost lasata balta de Nastase ba mai mult sa nu poata fi aplicata PSD a faramitat mai rau in 2001 in parlament cand din comune a facut orase fara sa respecte standardul legal,iar din catune a facut comune,la aceasta ora trebuie un efort politic la care sa participe toate partidele politice si evaluarea sa fie facuta real pentru a putea merge mai departe iar primul pas spre regionalizare trebuie facut.Am aratat inca din 1997 ca, cu 60 de ani in urma comunele din Germania erau organizate exact ca la noi,in comune mari,mijlocii si mici iar reforma administrativ teritoriala au modificat componenta acestor comune.Acdemia de Administratie Publica din Bon a ajuns la concluzia ca intre 8000 si 10000 de locuitori trebuie sa alcatuiasca o comuna pentru un personal profesionist in primarii.La aceasta ora avem consilieri care nu stiu ce voteaza nu cunosc legile si sunt masina de vot.Primarii au devenit dictatori locali,nu se mai respecta Legea iar angajatii din primarii lasa de dorit ei fiind angajati pe criterii politice fara sa fie capabili pe posturi,iar secretarii din primarii aserviti primarilor indiferent ca se incalca Legea.
D-le Mayer, aveti in linii mari dreptate, si daca ne gandim ca primarii (sau si alte persoane in functii administrative de conducere) in momentul in care simt ca pozitia lor se clatina, schimba brusc partidul politic de care apartin, si gata. In ce priveste competenta profesionala a personalului administrativ din primarii, ei bine, e la pamant… pentru ca angajarile se fac „pe ochi frumosi” si nu pe baza unei calificari. Este un fenomen tipic romanesc, la noi ajunge sa aiba cineva liceul – si cam toti il au, nu-i asa… – ca sa fie pus pe o functie oarecare la primarie. Ca el habar n-are de meserie…. pe cine intereseaza? Primarul decide.
eu i-as lasa asa sa-si sparga capul bivolii … au crezut ca daca ajung „metropole” va curge mierea … mai mult daca nu au minim 15.000 de locuitori nici nu le-as face primarie – sa apartina de cel mai apropiat oras – dar, cum fiecare face ce vrea in tara asta, ne vom afunda tot mai mult in rahat! D-aia in New York care are un singur primar la 8.5 milioane locuitori totul functioneaza ….