Abonament online la ediţia PDF. VEZI DETALII !

Reverență pentru școala de psihiatrie bănățeană

Clubul Hyperion al Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara a găzduit, ieri, lansarea celei de-a doua ediții a cărții „Un loc fără nume. O monografie a Spitalului de Psihiatrie din Gătaia”, scrisă de Radu Ricman, apărută la Editura „Victor Babeș”.

Ediția a fost îngrijită de directorul general al editurii, prof. univ. emerit dr. Dan V. Poenaru, cu sprijinul rectorului universității, prof. univ. dr. Marius Raica.

„Este o carte deosebită, o poveste despre un loc magic, dar și despre un om de mare valoare, profesorul Radu Ricman. Apariția, în condiții mult mai bune decât prima ediție, constituie un semn de prețuire și respect, o reverență pentru școala de psihiatrie bănățeană, întemeiată de profesorul Eduard Pamfil”, a spus profesorul Poenaru.

Cartea este scrisă într-un stil alert și plăcut, descriind Spitalul de Psihiatrie din Gătaia, de la înființare și până prin anul 1996.

Spitalul a fost nu doar un centru de specialitate, în care s-au format numeroși psihiatri români, ci și un fel de cetate literar-artistică, aceasta oferind „azil” multor scriitori și artiști în perioada comunistă.

În acest spital au tradus Gabriel Liiceanu și Thomas Kleininger din lucrările filosofului german Martin Heidegger. Tot aici și-au petrecut ultima noapte în România membrii formației Phoenix (obișnuiți ai spitalului, unde susțineau adevărate concerte), înainte să fugă peste graniță.

În același timp, aici au fost tratați mii de bolnavi, cu sufletele prinse în menghina diferitelor afecțiuni. „Suntem tot mai invadați de gânduri, de griji, de insatisfacții, de reproșuri, de imputații, de culpabilizări. False probleme sau reale, ele se intrică, se combină, se complică și până la urmă se depun ca o pâclă pe conștiința noastră, umbrindu-ne buna dispoziție, bunele intenții, propria introspecție, alterând comunicarea cu cel de lângă noi, cu semenul nostru. (…)

Azi, însă, mai mult ca oricând, toată lumea vrea să vorbească și nimeni nu mai vrea să asculte”, scria Radu Ricman, într-una din confesiunile sale din carte, cu o luciditate care ne arată cât de fragili suntem, în continuare, și în lumea de astăzi.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare