Încet-încet, vremea de afară, dar și filele din calendar ne arată că, totuși, toamna se apropie. De fapt, de la Sfânta Maria Mare, a început tradiționalul șir al rugilor și festivalurilor sătești, prilejuri de sărbătoare pentru comunități, în care vechi prieteni și rude se reîntâlnesc, așa cum se întâmpla odinioară.
Prind, însă, la public și manifestări mai noi, iar un exemplu în acest sens îl reprezintă Festivalul Rachiului, „Rakijada” din Sânpetru Mare. Organizat şi finanţat de Primăria Comunei Sânpetru Mare și Uniunea Sârbilor din România, precum şi de câţiva sponsori, festivalul a ajuns, în acest an, la a cincea ediție, defsășurată sâmbătă, 22 august, în curtea căminului cultural din localitate.
De unde a pornit totul…
În urmă cu câțiva ani, un grup de amici, români și sârbi, încercau să găsească o temă pentru festivalul sătesc ce se dorea a fi organizat, anual, la Sânpetru. Un fel de pretext pentru petrecere… Și unul dintre ei a zis: „Hai să fie un festival al rachiului!”.
Și așa a rămas. De ce al rachiului? Ne explică Dragomir Petcov, unul dintre organizatori: „În vechile monografii se specifică faptul că, odinioară, cea mai populară băutură din Sânpetru era țuica de dude. Țuica de prune se consuma doar la ocazii festive. De fapt, între țuică și rachiu nu este nici o diferență de compoziție, doar de denumire. Cuvântul rachiu este de origine turcească. Când dispărea țuica de dude, se consuma așa-zisa „țuică de bucace”, făcută din cereale, dar de o calitate îndoielnică. Țuică de dude nu se mai face acum, pentru că nu mai sunt duzi! Altfel a stat situația în trecut: pe vremea Imperiului Austro-Ungar, tinerii care se căsătoreau aveau obligația să planteze un dud! Acum, la Sânpetru, țuica se face în principal din prune!”.
12 competitori, în întrecerea pentru cel mai bun rachiu
În acest an, în competiția pentru desemnarea celui mai bun rachiu s-au înscris 12 competitori. Au adus, fiecare, doi litri de rachiu, iar juriul, atent, a gustat din toate probele.
„Pentru a fi admis în concurs, rachiul e obligatoriu să fie din prune”, ne mai spune Dragomir Petcov. De la el mai aflăm că rachiu se mai face și din caise și gutui: „Cel de gutui e cel mai aromat, dar tehnologia de fabricație e mai grea, așa că nu sunt mulți cei care se încumetă să îl facă”. În această parte de Banat, rachiul se fierbe o singură dată și ajunge la o tărie de 40-42 de grade.
AFLĂ DETALII DIN EDIŢIA TIPĂRITĂ DE LUNI, 24 august, A COTIDIANULUI RENAŞTEREA BĂNĂŢEANĂ
