După o iarnă care nu a fost cine știe ce, dar nici nu ne-a lăsat în pace, primăvara stăpânește Timișoara nu doar în parcuri, ci și în piețe. O mulțime de verdețuri au izbucnit în grădini și pe tarabe, alcătuind o paletă de culori variate și apetisante, la concurență cu ceea ce se găsește în hipermarketuri, adică la prețuri destul de piperate.
La mare căutare se află și plantele, sub formă de răsaduri sau gata îmbobocite, pentru viitoarea recoltă de pe lângă case sau pentru simpla bucurie a ochilor. Chiar dacă nu s-a trecut, deocamdată, la aprovizionarea penru Paștele ortodox, acesta căzând destul de târziu în acest an, carnea de miel și cașul nu lipsesc din oferta vânzătorilor din piețe, la prețuri destul de bune, deși nu se știe care va fi evoluția acestora în următoarele două săptămâni.
Amatorii de legume proaspete, din care se gătesc, cu puțină imaginație, mâncăruri de post delicioase sau care se pot consuma ca atare, au de unde alege. Tarabele sunt pline de spanac, urzici și leurdă, la patru-cinci lei kilogramul sau la un leu-doi legătura.
Nu lipsesc, tot la un leu legătura, pătrunjelul, mărarul și leușteanul, cele care dau un gust inegalabil ciorbelor și altor feluri de sezon. Salatele, un alt fel de mâncare numai bun să subțieze sângele îngroșat de cărnuri și conserve, pot fi preparate la prețuri socotite mici sau mari, în funcție de buzunar. Totuși, ceapa verde sau ridichile cu un leu legătura nu par prea scumpe, iar salata verde, cu un leu-doi căpățâna, în funcție de mărime, poate sta cu ușurință la baza unei mese ușoare.
Carne de miel și caș la discreție
Hala de carne și brânzeturi din Piața „Badea Cârțan” își așteaptă clienții, în primul rând, cu produsele obișnuite din pui sau porc. În plus, a apărut și carnea de miel, care se poate achiziționa, în aceste zile, la 20-23 de lei kilogramul. Comercianții susțin că nu vor modifica prețul până la Paști, dar nu există nici o garanție în această privință. Deocamdată, se mai găsesc miei micuți, de lapte, dar în două săptămâni s-ar putea să nu mai fie decât dintre cei deja duși la iarbă.
Cașul, strălucitor și de un alb imaculat, costă 16-20 de lei kilogramul, iar telemeaua veche de oaie se vinde la 23-25 de lei/kg. Dacă guști, ai pierdut lupta cu austeritatea, pentru că devine foarte greu să nu cumperi măcar o bucățică, de poftă. Ceea ce pierd din vedere cumpărătorii este că pe cât de plăcut e la gust cașul, pe atât de greu atârnă la cântar, fiind plin de zer, astfel că ajungi acasă cu punga destul de plină cu lichid.
Roșiile, doar din import
În tot acest timp, oferta hipermarketurilor rămâne una standard, adică găsești în rafturi aceleași roșii turcești, fie iarnă, fie primăvară, cu cinci lei kilogramul. Pentru fețe mai subțiri și buzunare mai adânci, există și roșii „inimă de bou”, cu 9,9 lei kilogramul, atât de mari și de frumoase încât îți vine să le pictezi și mai puțin să le cumperi. Sortimentul există și în piețe, la 8-10 lei/kg, alături de suratele lor mai mici – „foarte dulci și bune”, cum anunță eticheta, la 5-6 lei/kg sau de-a dreptul pitice, adică roșii cherry, cu 6 lei/kg.
Au apărut pe tarabe, dar nu din grădinile bănățenilor, ci de pe alte meleaguri, varza nouă, cu trei lei kilul, precum și cartofii noi. Aceștia din urmă, curați și frumos ambalați în saci transparenți, par și ei aduși de peste graniță și costă 10 sau chiar 20 de lei un kilogram. Comparativ cu cartofii cu 2-3 lei kilogramul din supermarket, nu par, deocamdată, o investiție care să merite.
În materie de fructe, nu se observă nici o noutate: piața și hipermarketurile sunt populate la unison de aceleași citrice și banane care ne-au însoțit toată iarna. Marile magazine oferă în plus tot felul de fructe bizare, aduse de peste mări și țări (la propriu!), care și-au pierdut pe drum o bună parte din valoarea nutritivă și din vitamine.
La piață, în schimb, au apărut căpșunile grecești, la 8-8,5 lei kilogramul. Când vor ieși pe piață și cele românești va fi interesant de urmărit prețul acestora, pentru că s-ar putea ca dulceața de căpșuni din Elada să fie mai ieftină decât cea mioritică. Iar aceasta nu este decât una dintre ciudățeniile pieței de legume și fructe din România, care pare tot mai mult dominată de importuri.
