Povestea unui manglitor stângaci, la propriu şi la figurat… S-a întâmplat într-o comună din Timiş

Într-o noapte de la sfârşit de februarie, un hoţ a spart, într-o localitate din Timiş, două case. Imobilele sunt aşezate la drumul principal, bine iluminat. Dacă ar ajunge în puşcărie, cum ar intra în celulă, că aşa este uzanţa, ar trebui să povestească unde a ”picat”, de ce, dacă s-a meritat.

Experţii din celulă l-ar ridiculiza, spre amuzamentul tuturor, şi pentru că le face breasla de râs, drept pedeapsă ar deveni fată în casă multă vreme. Dacă, ulterior, ar dovedi că are stofă de manglitor, ar primi, nu pe gratis, ore de activitate practică. Pot fi achitate cu ţigări, cu spălat de lenjerie, cu făcutul patului în care doarme ”profesorul”…

Din ce am văzut la faţa locului, nu are îndemânare, nici orientare în a-şi alege ţinta. În categoria asta intră două tipologii de hoţi: debutantul sau unul prea hârşit, însă în impas.

Noaptea când nu latră câinii

Casele sunt aproape lipite una de cealaltă. Dacă un bărbat iese noaptea în curte, să mai fumeze o ţigară, înainte de culcare, şi îl prinde strănutul, sigur ar stârni câinii. Tonul l-ar da al vecinului, apoi celălalt, celălalt…

Măcar vreo doi-trei, întărâtaţi de un strănut, ar lătra. De data aceasta nu s-a întâmplat. Unul singur, mai vigilent, a avut o tentativă şi, văzând că nu are companie, s-a liniştit… Poate s-au gândit că deranjează. Scuzaţi gluma, este vorba, totuşi, de două case sparte şi tot atâtea familii păgubite.

Hoţul, după ce am văzut la faţa locului, este un începător. Un fomist, cum ar zice unul din branşă, care, pentru aşa ceva nici măcar nu s-ar ridica din pat, în puterea nopţii. Dar să se mai şi deplaseze, să facă un duş de emoţii, că niciodată nu poţi şti, aşa, hoţ hârşit, ce se poate întâmpla.

Hoţul care a dat cele două spargeri din localitatea Săcălaz, mai degrabă e localnic sau, cel mult, din zona apropiată. A avut şi recuzită, e drept, minimală, un levier sau o şurubelniţă mai zdravană, cu care a smuls încuietorile.

Doamna Mirela povesteşte frumos

Deşi e una dintre păgubiţi. Să se facă bine înţeleasă, începe să dea amănunte de la prima spargere, care a fost consemnată în analele poliţiei locale cu ceva ani în urmă, tot într-o zi de februarie. Nici atunci nu au lătrat prea tare câinii. Sau dacă au făcut-o, nu l-au deranjat.

Primul infractor a luat cazanul de ţuică. Să nu se spetească, l-a pus într-un cărucior, tot al gazdei, şi a ieşit pe poarta mare. Parcă era la el acasă. Şi grătarul ni l-a luat, zice doamna Mirela, deloc mirată ori surprinsă. Nici ăsta nu a fost prins. Acum, cu ultima spargere, doamna Mirela mă duce din cameră în cameră, aşternuturile nu sunt deranjate, covoarele stau la locul lor, vitrinele cu pahare, cu veselă, neatinse.

Mai puţin sertarele, unde hoţul căutase ceva mai de valoare. Bani, că de aici încolo s-ar fi descurcat singur. Din auzite – nu din lecturi, că sigur nu citeşte, că îl doare capul – locul cel mai răvăşit au fost saltelele. Le-a ridicat scrupulos, însă nu a găsit nimic. Doamna Mirela, că povesteşte frumos, fără să se amuze, nici nu e cazul, zice că ăsta, care i-a spart casa de curând, o fi auzit că un alt hoţ, nu demult, într-o altă casă, la fel, nelocuită, sub saltea a găsit 20.000.000 de lei. Vechi, cum altfel, noroc, noroc, dar nici chiar aşa…

Nu mai închide uşa de la intrare doamna Mirela, nu mai are de ce, dacă o mai calcă hoţii nu au ce să ia. Eventual păturile şi cearşafurile, dar asta e prea puţin probabil, că vine căldura, şi ar fi o marfă greu vandabilă…

Hoţul ăsta e tăticul naivilor

Dacă nu are vârsta, poate să aştepte, că oricum nu are unde se grăbi. Cu ce credeţi că a păgubit el proprietarul? A tăiat cablul electric, tot, inclusiv cel care ducea undeva, spre grădină, inclusiv cordonul de alimentare de la frigider şi de la maşina de spălat. Şi a mai şterpelit două foarfeci de tăiat via şi pomii.

Asta a găsit, nu că s-ar apuca, deşi e sezonul, să meargă la muncă cu ziua prin livezile săcălăzene. Pe sala casei erau două perechi de mănuşi, nu mare lucru de ele, erau folosite de gazdă când se lucra ceva mai brut. Hoţul, prevăzător, a folosit mănuşa din mâna stângă, de la ambele perechi. Semn că era braţul lui cel mai îndemânatic. Nu ar fi chiar imposibil pentru poliţiştii locali să facă inventarul manglitorilor, din comună şi din zonă, care se… scarpină, mai ales dacă sunt dovediţi, cu mâna stângă.

De ce te-ar lovi norocul doar sărind un gard?

Ieşim în drum. Mai am o singură obligaţie, să o duc pe doamna Mirela în locul de unde am luat-o. De acolo merge ea cu bicicleta, acasă, unde stă. Aici e casa părinţilor. Doamna Mirela, altfel o femeie volubilă, dar dezamăgită de vizitele nocturne sau poate chiar prea dezgustată, mărturiseşte că nu ar fi chemat la faţa locului poliţia. De la ea, hoţul a trecut la casa vecină, dacă omul tot se pornise la treabă, şi nu se lega nimic, hai să mai încerce.

Se zice că, între timp, totuşi, ar fi lătrat un câine, însă ora înaintată fiind, somnul prinzându-i ca-ntr-un laţ pe vecini, hoţul şi-a continuat lucrarea. Doamna Mirela, despre subiect are o părere, însă vecina sa, doamna Nataşa, mai cu experienţă, e cu concluzia în altă parte şi-i zice, ca răspuns: ”Şi dacă se aude lătratul câinilor, ce? Nu ies…”.

Poate le este teamă oamenilor, îi spun, nu s-o contrazic, dar prea e categorică. ”Teamă…”. Doamna Nataşa a anunţat poliţia şi doamna Mirela a trebuit să vină să le deschidă poliţiştilor poarta, că fereastra prin care intrase hoţul dădea spre bătătura ei. Doamna Nataşa nu ştie ce a luat, nu are cheia de la intrare, este la fiul său, care se afla la lucru. Oricum, e de presupus că nu l-a îmburdat norocul.

De s-ar fi întâmplat, ar fi ieşit ceva scandal, poliţiştii, poate, s-ar fi mobilizat mai altfel, că este destulă vreme de când hoţul ăsta naiv şi stângaci, şi la propriu şi la figurat, a trecut pe aici. Şi a rămas nedovedit.

Evitaţi bărbaţii lipsiţi de fantezie

Să nu vă fugă gândul la vreo aluzie, e un îndemn pentru toţi. Sun plicticoşi rău. Şi dacă dai de unul pe o terasă îţi strică după-amiaza. Trăiesc parcă având în faţă o partitură, nu ies din ea nici picaţi cu jar. Asta şi pentru hoţi e valabil, ei susţin că aşa au fost croiţi, că nu ştiu să facă altceva.

Hoţul de care tocmai aţi aflat – ghinionist împănat – după ce nu s-a ales cu nimic, nici din casa doamnei Nataşa, dacă avea fantezie, iluzionându-se, să scape de râsul breslaşilor, trebuia, cum fac cei plini de superstiţii, să mai treacă o dată pe la prima casă spartă. Musai să meargă cu spatele, pe aceleaşi urme, să spargă, măcar pentru un timp, ghinionul. Aici avea veselă, pahare, masă încăpătoare, scaune confortabile – lumină nu, furase cablul – şi să se închipuie într-o noapte copleşit de bucurie.

După ce aranja farfuriile, tacâmurile, şerveţelele, paharele, cu tot dichisul, să îşi fi chemat câţiva colegi de breaslă. Să plesnească de invidie, crezând că, între timp, s-a pricopsit. Şi să aştepte, până când hoţii, de toate rangurile, îşi pierdeau răbdarea şi-l întrebau ritos, păi bine, mă, frăţie, nimic udătură, stăm pe sec, unde-i haleala, nu mă trage miroul, că de-o sprânceană de muiere ce să mai vorbesc… Ce facem aici? Bagă o muzică de-a noastră, ceva, că doar nu ne-ai chemat să vedem cât de frumos eşti…

În aceste momente, cât le mai rămăsese din noapte – locul prin care hoţii fac pârtii – manglitorul gazdă-provizorie să-l îndemne, pe cel mai versat dintre ei, să aprindă lumina. Atunci bezna le-ar fi lovit, poate, firile hrăpăreţe şi ar fi simţit şi ei, dacă nu le cer prea mult, ce stare o încercase şi pe doamna Mirela.

Proprietara, trimisă de soacră-sa, o femeie suferindă până la chin, să îi aducă, de la casa ei, ceva de care atunci avea stringentă nevoie. Fără să găsească doamna Mirela ce căuta, cu atâta înfrigurare, pentru că hoţul devastase instalaţia electrică, pricopsindu-se cu câţiva metri dintr-un banal conductor…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare