Ușa sălii de judecată, neîncăpătoare pentru numărul mare al inculpaților, avocaților și martorilor citați la audieri la termenul de vineri, s-a deschis într-un târziu, iar asistența s-a grăbit să-și găsească câte un loc în băncuțele din lemn.
Toți se cunoșteau, căci fuseseră, în diferite momente din trecut, colegi în Primăria Timișoara. Unii, aleși, alții, angajați.
Prezența, la scurt timp, a judecătoarei le-a întrerupt șirul impresiilor și ideilor schimbate între ei, impunând liniștea în sală.
Lelica Crișan, unul dintre martorii propuși pentru termenul de vineri, era deja la curent cu procedura: ”O să se facă prezența, apoi o să ieșim și o să ne cheme pe rând”.
Primul martor chemat la bară a fost Alfred Simonis, proaspăt ales ca deputat PSD. Spilcuit, îmbrăcat în costumul său preferat, bleumarin, fostul consilier local din perioada 2012-2016, a declarat că nu cunoaște detalii legate de semnarea contractului de asociere a Primăriei Timișoara cu clubul de fotbal Politehnica din 2008, dar, ca timișorean, s-a bucurat la vremea respectivă de acel demers.
El a fost propus ca martor întrucât a condus, în 2015, o ședință de consiliu local, în care s-a încercat introducerea pe ordinea de zi a unei adrese din partea DNA către primărie pentru constituirea ca parte civilă a primarului Nicolae Robu în acest dosar.
A refuzat, însă, supunerea la vot a acesteia, considerând că îi era destinată primarului, nu consiliului local, și pentru că în plen nu se votează… adrese. ”Am aflat din presă că primăria s-a constituit parte civilă după ce nu am mai fost consilier local”, a mărturisit tânărul parlamentar.
Prezență elegantă, așa cum ne-a obișnuit dintotdeauna, fosta consilieră Lelica Crișan a încercat să fie concisă și la obiect.
Îmbrăcată într-un taior ”sweet pink”, cambrat peste o rochie asortată, martora și-a lăsat, cu dezinvoltura unei persoane familiarizată cu ieșirile în public, poșeta pe locul în care stătuse și s-a îndreptat hotărâtă către prezidiu.
Nu a intrat în detalii, dată fiind perioada mare de timp care a trecut de la momentul semnării contractului încheiat între primărie și ”Poli”, însă a declarat că își amintește că a votat hotărârea care viza contractul de asociere dintre cele două entități. ”Poli era o echipă foarte susținută de timișoreni, reprezentând un fenomen pentru cetățenii orașului”, a adăugat ea.
A urmat Cornel Nistor, consilier local în perioada 1996-2008, care a declarat că nici el nu-și amintește prea multe, având în vedere că de atunci au trecut zece ani. Nu mai știa nici cum anume a votat și nici dacă a considerat sau nu legală asocierea.
Murmurele celor prezenți în sala de judecată păreau să-i aprobe mărturisirea, încercând să-l scuze: ”Ce vreți, are 80 de ani, omu’!”…
Unul dintre cei mai longevivi consilieri locali, Valentin Moldovan, a fost cel de-al patrulea martor propus pentru termenul de vineri. A reprezentat interesele comunității locale timp de 16 ani și a participat, conform spuselor sale, la majoritatea ședințelor de consiliu. Amănunte însă despre ceea ce s-a întâmplat în anul 2008 nu a putut oferi, invocând perioada prea mare de timp care s-a scurs. ”Îmi amintesc de faptul că au existat mai multe discuții despre sprijinirea sportului în general și a fotbalului în special”, a afirmat acesta, fără a oferi alte informații concrete.
Când a venit rândul lui Adrian Pășcuță (ultimul martor audiat vineri) să facă depoziții, asistența nu a mai fost la fel de îngăduitoare cu memoria acestuia.
Invocând constant pierderi de memorie, fostul consilier a fost dezaprobat constant de cei prezenți în sală, care nu puteau înțelege cum o persoană activă, care nu este în etate și cu o pregătire în domeniul psihologiei, nu își poate aminti nici măcar momentele mai importante din trecutul său profesional, mai ales că Adrian Pășcuță făcuse parte din comisia de negocieri a consiliului local cu clubul sportiv.
”Am participat la sute de ședințe, am făcut parte din zeci de comisii, cum aș putea să le rețin pe toate? Mă întrebați ce am făcut pe 6 martie 2008. Dumneavoastră vă mai amintiți ce ați făcut la acea dată?”, a replicat Pășcuță adresându-se avocatului unuia dintre inculpați, care se încăpățânase să demonstreze că este imposibil ca acesta să nu-și mai amintească chiar nimic.
”Doamnă președinte, vă rog să-i amintiți martorului că mărturia mincinoasă nu înseamnă doar să nu spună minciuni, ci și să nu spună tot ceea ce știe”, a insistat, iritat, avocatul. ”Dacă martorul spune că nu-și amintește, nu-i pot pune pistolul la tâmplă”, i-a retezat-o judecătoarea care, la începutul depoziției fiecărui martor, îi pune acestuia în vedere consecințele juridice ale unei mărturii neconforme cu realitate.
”Sunt un om cu activități intense, multe, mă concentrez doar pe lucruri care-mi folosesc”, a adăugat Adrian Pășcuță, cu siguranța omului care își rânduiește viața așa cum consideră el de cuviință, nu cum ar vrea alții.
Rumoarea din sală a fost destinsă de replica hâtrului Ioan Cojocari, fostul secretar al municipiului: ”Na, nu-mi era mai bine în Mauritius? Asta îmi trebuia?”
Alfred Simonis = Alfred Hitchcock sau Alfred Hitler?!