Peste 100 de suflete care locuiesc într-un imobil a cărui demolare a fost aprobată așteaptă o minune!

saracie

Există și suflete care se luptă pentru satisfacerea nevoilor de trai primare și care nu pot număra anii ce se scurg. Vara și iarna trec una câte una. Ei vor mâncare, apă și un loc unde să își poată face… nevoile departe de ochii lumii.

Nu au carte și nu au parte de mai nimic din tot ceea ce la ora actuală înseamnă standard de viață. Au însă statutul de cetățeni ai României și un singur privilegiu: dreptul de vot pe care încearcă să-l valorifice prinzând din zbor promisiunile politicienilor. Iar până ca iluziile să devină nădejdi, zidurile se năruie, acoperișurile se apleacă, iar ei nu apucă să urce pe scara societății, rămânând să prindă trenul următor…

Peste 100 de suflete împart la Jimbolia o curte comună, două latrine în spate și… o pâine amară. Au rămas blocați pe strada Carpați la numărul 2 într-un imobil a cărui demolare au aprobat-o aleșii locali în martie 2010 (ca urmare a referatului Serviciului de urbanism) și a cărui renovare le-a fost făgăduită doi ani mai târziu în campania pentru alegerile din 2012.

Singurul lor sprijin real vine din partea unui vecin care de zece ani face sesizări și petiții de la nivel local până la Bruxelles cerând ajutorul autorităților pentru asanarea ”focarului de infecție”.

 

O problemă delicată, tranșată de primar
primar Jimbolia”E o problemă delicată. Sunt familii mai nevoiașe, chiriași în spațiul ce aparține primăriei. Plata se face în funcție de spațiu și venit, după legea chiriilor. I-am mai executat silit pentru neplata chiriei. Am putut atunci când aceștia beneficiau de pensie. Când e vorba doar de ajutoare sociale nu putem recupera banii. Chiria ajunge la 20-30 de lei pe lună. E mare aglomerație, iar spațiile de locuit sunt mici. Nu avem variantă să-i mutăm. Au latrine și apă în curte. Unii și-au tras și apă în apartamente. În schimb au mobile și antene satelit. Și în viziunea noastră ar trebui demolat imobilul, dar nu avem unde să-i mutăm. Majoritatea sunt romi. E lipsă de cultură și civilizație. Au fost și reclamații la poliție, problema fiind una foarte veche. Le mai reparăm locuințele, le mai întreținem, dar ei le distrug. Nu-i putem scoate afară. Unele spații au fost renovate pe fonduri europene pentru reintegrarea romilor în 2008-2010… nu mai țin minte exact. Deocamdată nu avem posibilități să construim un imobil, să-i putem muta… Acolo ei stau de mult timp. Orice le-am da, oriunde i-am muta vor veni reclamații… pentru muzică, scandaluri… Trebuie să găsim finanțare să reparăm clădirea. Să-i mutăm mai la marginea orașului? ONG-urile mă vor acuza de discriminare. Poate dacă-i dispersăm. Am cerut ajutorul ONG-urilor pentru romi. E bine că de anul ăsta ei nu mai beau, nu mai fură și nu mai fac scandal. Un cult neoprotestant i-a liniștit pe majoritatea dintre ei. Pe timpul predecesorului meu, s-a construit un apartament din materiale de genul celor folosite pentru construcții industriale, cu tablă și poliuretan. Poate facem trei, patru sau cinci astfel de apartamente și-i vom dispersa. Trebuie să identificăm terenul și să-l parcelăm”, spune primarul din Jimbolia, Darius Postelnicu.

”Îl știu pe primar de tânăr. Era un băiat bun, liniștit, nu era băutor, nici fumător și nu făcea scandaluri. Era măcelar la Comtim, la Beregsău, iar eu eram șofer pe mașina cu care se făcea naveta”, spune Ioan Stan, petiționarul care de zece ani solicită asanarea ”focarului de infecție”.

 

Fără număr de la domnul Stan

În luna iunie a acestui an, Ioan Stan trimitea ultima dintre multele petiții adresate autorităților. Prefectura Timiș era înștiințată pentru încă o dată de faptul că imobilul de pe strada Carpați numărul 2 din Jimbolia nu poate asigura măcar condiții minime de locuit, este insalubru și într-o stare avansată de degradare, iar chiriașii (circa 20 de familii cu aproximativ 40 de copii) au un singur robinet cu apă și își fac necesitățile pe străzi ori în spatele unei grădinițe, ceea ce face ca locuitorii din zonă să nu poată respira un aer curat.

Iosif Petrovici”Sunt familii cu mai mulți copii care locuiesc într-o singură cameră, iar acest imobil este un focar de infecție. Dorim ca toți cetățenii, indiferent de etnie, să trăiască într-un mediu curat, civilizat și sănătos”, precizează Ioan Stan.

Suprefectul Zoltan Marossy răspunde o lună mai târziu petiționarului: ”Imobilul din str. Carpați nr. 2 face parte din fondul locativ de stat, iar în anul 2010 s-a emis Hotărârea Consiliului Local Jimbolia nr. 49, din data de 26 martie, prin care s-a aprobat demolarea acestuia, deoarece sumele pentru reparare ar fi fost foarte ridicate, iar bugetul local nu putea suporta aceste cheltuieli, iar locatarii acestui imobil urmau să fie relocați în alte locuințe aparținând fondului locativ de stat. Procesul de relocare a locatarilor este în derulare, în limita locuințelor disponibile din fondul locativ de stat”.

”Am început, în urmă cu zece ani. Inițial am fost în audiență la Monica Macovei, la Avocatul Poporului, la Prefectură… M-au scos afară ca să spun așa. Am început atunci să mă adresez autorităților. Am scris la Parlamentul European și la Consiliul Uniunii Europene… Nu s-a rezolvat nimic. Sunt toți acolo, iar problemele persistă. Când s-a făcut Muzeul <<Ștefan Jäger>>, în apropierea clădirii locuiau niște familii de romi pe care le-au mutat de acolo ca să nu-i vadă vizitatorii”, spune Ioan Stan.

Aproape o mie de metri pătrați de pământ (trei terenuri) au fost trecuți în ianuarie 2009 din domeniul privat în cel public cu scopul construirii de locuințe sociale.

 

Julieta și-a pierdut tinerețea în fosta cazarmă

”Când am venit prima dată în Jimbolia am locuit tocmai pe strada Carpați, la numărul 2, în fosta cazarmă. Aveam 15 ani și jumătate. Eram orfan de mamă și lucram la Ceramica. Imobilul era mai mare. Acum mai e în picioare doar un sfert din ce a fost. În 1961, când am venit eu aici, erau dormitoare comune. Stăteam câte 20 de oameni în aceeași cameră. Erau doar câteva familii care aveau locuințe”, spune Ioan Stan, care a pășit binișor în cel de-al optulea deceniu de existență.

Bruma transformase praful de astă vară în tină. Cioburile de țiglă și resturile de cărămidă te invitau la un șotron greu de jucat. O ruină stătea cocoșată sub acoperișul lăsat. Nici urmă de antene de satelit. Vizavi, un șir de uși foarte apropiate precizau numărul locuințelor. Câteva covoare frumoase atârnate în aer înviorau atmosfera. Se vorbea o română curată. Fețele se înnegreau odată cu trecerea anilor.

Lipsurile și încercările de a le alina și-au spus cuvântul. Julieta își pierduse tinerețea. ”La mine e curat în casă. Au fost și primari la mine în casă și au văzut că sunt gospodină”, spune Julieta Merjan. Nici o ușă însă nu se deschide în fața străinilor. Iar fețele nu vor să fie imortalizate fățiș. Le-au rămas demnitatea și speranța că fiecare intrus în gospodăria colectivă le poate aduce vestea palpabilă de un trai mai bun.

 

104 suflete, un robinet și două latrine

 
latrine”Stau aici de 37 de ani. Acum am 65. Avem un singur robinet și două latrine. Apa nu e curată, e cu mocirlă. În 2002 s-au făcut ultimele reparații. Suntem în total, cu tot cu copii, 104 persoane. Familia mea numără opt membri. Stăm într-o singură cameră. Plătesc 14 lei chirie lunar”, spune Ecaterina Merjan.

Fiul acesteia, Marin Petruș, s-a născut aici și tot aici și-a petrecut cei 27 de ani de viață. ”În alegeri a fost primarul de cinci ori. Ne-a promis mașini mari pentru spălat și toalete. A spus că demolează magaziile pentru lemne și că va face băi. Eu mi-am săpat latrina în spatele curții. Sunt două și parcă mai are o familie una. Ceilalți fug la turnul de apă de la Ceramica, atunci când trebuie să-și facă nevoile (aflat la circa 200 de metri distanță). Dar le mai fac și prin curte”, spune omul, omițând a număra și tufele de pe stradă…

”N-ai baie, n-ai nimic. Trebuie să te speli în fața copiilor. Nici nu știu de câți ani stau aici. N-am carte. N-avem geamuri, nici ușă. Cade casa pe mine. Să mă urc pe acoperiș să-l repar, la 60 de ani?”, spune Iosif Petrovici.

Primarul nu a mai fost de la alegeri, spun oamenii și tac…


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *