Peste 38.000 de dosare pentru vânzări de pământ s-au înregistrat, la nivelul Timişului, din 2014. Se estimează că suprafaţa totală deţinută deja de străini în judeţul bănăţean depăşeşte 100.000 de hectare. Pe o piaţă funciară efervescentă, preţurile s-au dublat în ultimii doi ani, dar rămân, cu toate acestea, de zece ori mai mici decât în restul Europei.
CITEŞTE ŞI: Un taxi numit dorinţă
Vânzarea pământului din România către străini nu întâmpină nici cea mai mică oprelişte. Liberalizarea din 1 ianuarie 2014 a presupus posibilitatea cumpărării de teren arabil din România de către absolut oricine, indiferent de naţionalitate şi de statut juridic. Până în acel moment, străinii puteau achiziţiona proprietăţi funciare de aici numai prin firme cu personalitate juridică română, fapt care s-a şi întâmplat pe scară largă. Din 2014 încoace, persoanele fizice străine au posibilitatea de a achiziţiona cât pământ poftesc.
O lege doar de formă
Abia după câteva luni bune de la liberalizare au găsit şi guvernanţii noştri de cuviinţă să emită o lege care, chipurile, ar fi fost de natură să aşeze cât de cât lucrurile. Legea nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, nu a făcut însă decât să introducă o birocraţie stufoasă, în sensul că cei care vând trebuie să-şi anunţe intenţia la primărie, pentru ca aceia care deţin teren în vecinătate sau, vezi Doamne, statul, să-şi exercite dreptul de preemţiune.
În realitate, fermierii români foarte greu mai pot obţine pământ, căci nu se pot bate în oferte cu străinii. Aceştia din urmă, fie că sunt persoane fizice, fie patroni, cumpără din greu, întâmpinând arareori rezistenţă. Un fermier din comuna Victor Vlad Delamarina, de pildă, ne relatează că în zona respectivă preţurile s-au dublat în ultimii doi ani, lucru valabil, de altfel, în aproape tot judeţul. El face parte dintre cei care îşi extinde în mod constant exploataţia. La un moment dat, se codea să achiziţioneze pământ de la un localnic, căci preţul de 2.500 de euro pe hectar i se părea foarte mare. În cele din urmă s-a hotărât să încheie tranzacţia, dar era prea târziu, căci omul îşi vânduse pământul unei companii străine, care nici măcar nu l-a întrebat cât cere, oferindu-i direct peste 3.000 de euro pe hectar!
Timişul, fruntaş la vânzări de terenuri
În Timiş, de pildă, firmele cu capital străin deţineau circa 42.000 de hectare de teren arabil încă înainte de liberalizarea pieţei funciare. În prezent, după cum estimează Nicolae Oprea, secretar executiv al Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Timiş, pământul din judeţ care este în proprietatea străinilor însumează peste 100.000 de hectare. „În Timiş s-au întocmit peste 38.000 de dosare pentru vânzări de teren arabil. Suprafaţa totală vândută nu se cunoaşte însă cu exactitate, pentru că este vorba numai despre notificări privitoare la intenţiile de vânzare. Achiziţiile de pământ sunt masive, în orice caz, în întreaga zonă de vest a ţării”, susţine Oprea.
Preţul s-a dublat, dar e de zece ori sub cel din restul Europei
În principal firmele italiene, dar şi cele germane, cumpără masiv pământ timişean de la începutul anilor 90′. În primii ani postrevoluţionari, hectarul se vindea adesea pentru numai 100 de mărci germane. Era perioada când numeroşi ţărani proaspăt împroprietăriţi nu deţineau măcar un tractor, mulţi dintre ei fiind deja bătrâni şi neputincioşi, dispuşi, ca atare, să-şi înstrăineze pământul pentru doar o mână de bănuţi.
Preţurile de astăzi sunt incomparabil mai mari, astfel că arareori mai putem vorbi despre tranzacţii sub o mie de euro pe hectar. S-a ajuns frecvent, în comunele cu pământ foarte fertil, chiar la preţuri medii de 3.000 – 3.500 de euro pe hectar, dar sunt şi zone în care nimeni nu stă de vorbă sub 5.000 de euro, când vine vorba despre vânzare. „Cu toate că preţul a crescut foarte mult, la noi este de zece ori mai mic decât în restul Europei”, susţine Nicolae Oprea.
Amendamente care zac în parlament de un an
De mai bine de un an, mai multe amendamente la Legea nr. 17/2014 zac la parlament. Şansele ca ele să fie adoptate în actuala legislatură sunt aproape nule. Este vorba despre măsuri menite să frâneze fenomenul achiziţionării de pământ de către străini. S-a propus, de pildă, stoparea înstrăinării suprafeţelor arabile pentru o perioadă de cinci ani. Alte modificări preconizate vizează interzicerea vânzării către străinii fără experienţă în agricultură, dar şi a arendării sau închirierii terenului achiziţionat de alogeni.
„Amendamentele propuse au fost parcă formulate în aşa fel încât să nu se adopte. Există o teamă a modificării acestei legi. Ungurii şi polonezii au putut să adopte o seamă de restricţii, dar noi nu suntem în stare pentru că, asta este, ne complacem în statutul de vasali ai Uniunii Europene şi aşa vom rămâne. Oricât am vrea noi să cocoloşim problema, realitatea este că românii îşi vând masiv pământul către străini. Nu există nici voinţa politică de a-i stimula pe români să-şi exploateze averera cea mai de preţ, care este pământul”, conchide Oprea.
Nu toti romanii isi vind paminturile la straini. Adevaratii proprietari nu o pot face pentru ca nici macar nu au primit pamintul inapoi desi au adeverinte de propritari , nu s-a putut intra in posesia „titlului de proprietar” de douazeci de ani incoace. Insa unul din beneficiarii acestor trazactii cu pamintul arabil a incasat bani frumosi de la olandezi , de pe paminturile de pe linga Lovrin, Saravale , Sinnicolaul Mare si altele, este fostul -actualul primar Liviu Petrisor. Noua , celor care asteptam de un sfert de secol o amarita de hirtie pe care sa stea scris negru pe alb, ca pamintul nostru din mos- stramos ne apartine, ni s-a spus clar ca e mai bine sa nu scormonim si sa nu mai punem intrebari , ca atunci cind se vor gasi ceva petece de pamint disponibile , vom primii si noi ceva,dar in nici un caz pamintul fertile care ne apartinea. Poate Petrisor cu toti politruci lui de la judet si Timisoara si-a facut plinul de ani de zile deja. Ce atita mirare ca pamintul timisan a ajuns pe mina strainilor ? Cine l-a vindut ? Omul de rind in nici un caz. Citi olandezio sau nemti, italieni , cunosc satenii din Saravale ? si cum se face ca o multime de politicieni de timis , desi neam de neamul lor nu au fost banateni , au sute sau chiar mii de hectare de pamint „retrocedat” in Banat ? Si asta deja din vremea cind official nu se restituiau decit maximul 10 hectare de proprietar…. As vrea sa mai prind vremea cind in sfirsit va fii luat un pic la intrebari si Liviu Petrisor de catre DNA sa vedem cit ar mai da el in vilag despre cei mai mari care iau inlesnit sau din ordinal cui a facut afacerile cu pamintul. Cu sloganul „nu ne vindem tara” , tot inainte tovarasi !!