Abonament online la ediţia PDF. VEZI DETALII !

Otilia Hedeșan, etnolog, profesor de Civilizație românească la UVT: „Fiecare dintre noi trebuie să-și asume ceea ce este în deplină cunoștință de cauză”

– Numele dumneavoastră figurează alături de cel al altor cercetători şi etnografi care au readus în atenție obiceiuri și tradiții de mult uitate ale acestor locuri. Aflându-ne, deja, la început de martie, vă întreb cu ce obiceiuri și sărbători întâmpinau bănățenii primăvara?
– Vă mulțumesc, mai întâi, pentru aprecierea față de interesul meu pentru obiceiurile populare și mai ales locale prilejuite de momentele importante din calendar. În ceea ce mă privește, este vorba despre un interes profesional, însă acesta este susținut și, adesea, stimulat de întrebările care îmi vin dinspre studenți sau dinspre reprezentanții presei. Nu pot să nu observ, astfel, cum despre același moment calendaristic sunt întrebată lucruri diferite odată cu trecerea timpului, de la an la an, în funcție de ceea ce devine important pentru societate la un moment dat.
În ceea ce privește începutul primăverii, el este marcat și în Banat ca, dealtfel, în toată România și în întreaga Europă creștină, de două tipuri de obiceiuri de întâmpinare: unele se raportează la datele calendaristice, altele variază, în funcție de data Paștelor. La noi, 1 martie și, apoi, zilele care urmează, 1 – 9 martie, binecunoscute ca „zilele babelor” sau „babele” sunt câteva dintre sărbătorile din această perioadă care aparțin primei categorii. Anul acesta, Postul Paștelor, al celor ortodoxe și catolice deopotrivă, se întâmplă să înceapă la finalul lui februarie, iar acest lucru poate fi marcat, tradițional, prin petreceri, chiar prin carnavaluri, dar și prin anumite ritualuri domestice aparte.

– Câte dintre aceste obiceiuri se mai păstrează și astăzi?
– Se păstrează și acum aproape toate aceste obiceiuri: unele sunt mai amplificate decât înainte (bunăoară, mărțișorul), altele sunt mai destructurate, oamenii fac anumite lucruri fără să mai știe semnificațiile (de exemplu, anumite feluri de mâncare care se fac înainte de începerea Postului Paștelui, cum ar fi grâul fiert sau piftiile), unele se fac sporadic (știu, de exemplu, sate din Banat care încep Postului Paștelor cu fărșang, și unde sunt ani în care oamenii se maschează, alții când nu se întâmplă asta), după cum sunt practici care nu se mai activează, însă cele mai multe dintre ele se regăsesc, încă, în memoria bătrânilor, ca simple amintiri de odinioară.

– Am intrat deja în Marele și Sfântul Post al Paștelor. Cu siguranță, pentru o astfel de perioadă, cu o încărcătură emoțională specială, și obiceiurile erau și sunt deosebite.
– Da, începutul Postului Paștelor este o perioadă deopotrivă bogată în practici tradiționale și densă sub aspect simbolic. Intrarea în Post este marcată de petreceri destul de libere, de carnavaluri în care, ca pretutindeni în lume, totul este permis. Totodată, trecerea de la alimentația nerestricționată de dinainte de post la hrana de post este marcată și ea de obiceiuri aparte. În unele sate se făcea „plăcinta lui Lazăr”, cu multă brânză și ouă, tocmai pentru ca, prin acest consum excesiv, să se stabilească o graniță dintre cele două tipuri de hrană. În același sens aș mai spune că, în urmă cu jumătate de secol, de exemplu, această trecere dintr-un anotimp (sau, să specific, anotimp al hranei) era marcată și de o spălare rituală a tuturor vaselor din care se mânca, inclusiv de schimbarea acestora. Totodată, aceste zile de la începutul Postului Mare angrenau, până în urmă cu câteva decenii, o serie de credințe cunoscute drept „întâmplări cu caii lui Sântoader” referitoare la muncile femeilor, în special țesut, urzit, cusut, croșetat, spălat etc.

– Există sărbători românești specifice doar Banatului?
– Chiar aceste carnavaluri despre care vorbesc, numite pe alocuri fărșang, leoarfe, moși, nebuni, măimuni, particularizează regiunea noastră. Ele sunt, fără îndoială, rezultatul unei conviețuiri și al unor schimburi culturale fructuoase multiseculare, amintind de credințele și habitudinile cu care au venit în Banat coloniștii germani sau italieni. Pe de altă parte, ele țin de un interes sporit al comunităților din aceste regiuni privitor la marcarea începutului primăverii.

– În ce zone ale Banatului aceste tradiții sunt cel mai puțin alterate?
– Nu aș fi tranșantă în acest sens, fiindcă, de exemplu, dacă începutul Postului Paștelor, marcat prin carnavaluri, este specific doar câtorva regiuni din Banatul Montan, mărțișorul cu tot ceea ce presupune el în prezent – producere diversificată, promovare, marchetizare, punere în valoare a valențelor sale simbolice etc. −, are cea mai mare amploare chiar în Timișoara. Vreau să subliniez, astfel, că începutul primăverii este doar un bun exemplu pentru faptul că există obiceiuri care sunt importante în sate, altele în orășele mici și altele în orașele mari. Pe măsură ce ne apropiem de prezent va trebui să acceptăm, inclusiv pentru România, ideea că avem localități diverse în care se potrivesc și se practică lucruri diferite.

– Cât este de important pentru un om să cunoască obiceiurile locului în care trăiește?
– După părerea mea relația omului cu tradițiile locului și ale familiei sale este un bun început în procesul construirii respectului de sine și al asumării propriei identități. Eu cred că fiecare dintre noi trebuie să-și asume ceea ce este în deplină cunoștință de cauză, cu discreție și relaxare, chiar cu umor când este cazul… Obiceiurile de primăvară sunt chiar un bun exemplu că această poziționare față de tradiție se petrece chiar sub ochii noștri.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare