A fost sărbătoare, ieri, în familia doamnei Maria Farkaș. S-au făcut pregătiri, strănepoata a comandat un tort special, au venit și două doamne de la primărie ca s-o felicite. Toate acestea, dintr-un motiv special: începând de ieri, doamna Maria Farkaș a intrat în rândul centenarilor.
„Sunt bătrână, tare bătrână. Am o sută de ani!”, au fost primele cuvinte ce ni le-a spus doamna Farkaș. Aveam să aflăm, mai apoi, că sărbătorita se bucură de o stare de sănătate remarcabilă pentru vârsta dumneaei: nu ia nici un medicament, doar din când în când câte o jumătate de aspirină. „Nu o doare nimic, poate mânca de toate.
O singură dată a avut probleme cu tensiunea. S-a întâmplat în urmă cu câțiva ani, dar de atunci starea ei e bună”, spune fiica doamnei Maria. Firesc, la fel cum se întâmplă atunci când cunoaștem o persoană cu vârstă înaintată, dorim să aflăm care sunt secretele longevității. Puterea de a păși pe cărarea vieții cu calm și cumpătare, și arta de a-ți trăi existența în tihnă și de a știi să te bucuri de cei dragi, iată câteva dintre „ingredientele secrete” ale centenarei.
Doamna Maria Farkaș a venit pe lume în 22 iulie 1915, în satul Răuți, comuna Uivar. Tatăl era administrator la moșia unui boier din zonă, iar mama, casnică. Maria a fost al doilea copil al familiei; fratele, întâiul născut, avea să se stabilească la maturitate în Ungaria. Mezina a rămas la Răuți, unde a decedat în data de 17 decembrie 1989. La 17 ani, Maria Farkaș își unea destinele cu un tânăr în vârstă de 20 de ani, venit în sat de la Otelec.
Au avut o singură fiică, numită tot Maria, născută în anul 1938. Până în urmă cu 15 ani, când, rămasă singură, s-a mutat la Timișoara, la fiica ei, doamna Farkaș a trăit în satul natal. A lucrat la Gostat și în gospodărie. Cel mai greu i-a fost când, adolescentă fiind, și-a pierdut tatăl. Dar a avut noroc de un soț liniștit. „Și mama și tata au fost oameni calmi amândoi”, spune fiica. „S-au înțeles tare bine.
Înainte să mă nasc eu, veneau amândoi pe timp de iarnă la Timișoara, să lucreze la Palace-Lloyd. Mama călca și ajuta la bucătărie, tata era chlener. După ce am apărut eu, nu au mai venit, nu se mai putea”. Revenim cu discuția la secretele unei existențe îndelungate. „Mama n-a fumat, n-a băut alcool, nici sucuri, a băut doar apă. A mâncat însă de toate, dar cu măsură. Cel mai mult i-au plăcut dulciurile, și acum îi plac. A avut noroc de o sănătate foarte bună. În puținele dăți când se îmbolnăvea se trata cu metode băbești, naturiste – cum se spune acum. Medicamente nu a luat, ce-i drept, nici nu a fost nevoită”, ne spune fiica doamnei Maria.
O viață de-un secol trăită în calm și cumpătare, o lecție pentru cei care, în goana după bunuri materiale, uită să aprecieze lucrurile simple și oamenii pe care îi au în preajmă.
