O timișoreancă se luptă, de ani buni, cu morile de vânt ale sistemului, un demers cu un consum considerabil de nervi, timp și bani. Admisă în 2006 ca doctorand la Facultatea de Științe Politice din cadrul Universității din București, Veronica Legrand a avut marele ghinion ca profesorul Daniel Barbu să îi fie coordonator al tezei de doctorat.
Fost ministru al culturii (funcție din care a demisionat în decembrie 2013, în urma scandalului uriaș declanșat de alegațiile sale stupefiante privind diferența dintre bugetele alocate de stat pentru bolnavii de SIDA, respectiv pentru Ministerul Culturii) și actual senator (postură din care, luna trecută, a scos pe gură o altă perlă: “meseria de politician este mai riscantă decat misiunea unui soldat in Afganistan”!), profesorul Daniel Barbu a ajuns coordonatorul științific al tezei doamnei Legrand în urma unui concurs de împrejurări, timișoreanca mărturisindu-ne că nu aceasta a fost dorința ei, ci a reprezentat o variantă de compromis:
„Ținând cont că mama mea este etnic ceh și de faptul că eu cunoșteam această limbă, am dorit să elaborez o teză de doctorat pentru a analiza în paralel evoluția Partidului Comunist Român și a celui cehoslovac, cu perioadele lor de colaborare, cu diferențele, dar și cu similitudinile dintre ele. Comisia de admitere mi-a propus, însă, elaborarea unei teze cu titlul <Primăvara de la Praga văzută de la București>, motivând că există destul de puține lucrări în România pe acest subiect.
Cum poate un volum de câteva sute de pagini să rezume trei pagini dintr-un capitol al unei cărțulii care, de altfel, avea un alt subiect?!
Am acceptat această ofertă, dorind să-l am drept coordonator pe domnul profesor Meleșcanu, care era în acea perioadă ministru. Argumentând că domnul Meleșcanu este foarte ocupat, secretara domnului profesor Daniel Barbu mi-a propus să îl aleg drept coordonator pe Domnia Sa, motivând că dânsul, fiind în același timp și directorul Școlii Doctorale, va avea mai mult timp pentru a mă consilia. Am acceptat, dar din păcate, timp de trei ani cât am fost doctorand, prea mult ajutor de la coordonatorul meu n-am primit…”.
Coordonator de formă
În fine, ajutată de alți profesori și de centrele culturale ale ambasadelor Republicii Cehe și Republicii Slovace, care i-au asigurat material bibliografic și burse de studiu, Veronica Legrand a parcurs mai mult decât onorabil cei trei ani de studii doctorale – de-a lungul cărora profesorul Barbu i-a acordat, la materiile dumnealui, doar calificative de „foarte bine” și note de 10 -, iar în anul 2009 și-a susținut, împreună cu toți ceilalți colegi, teza de doctorat la catedra de specialitate a Universității București.
Ulterior, coordonatorul tezei, profesorul Barbu, i-a promis doamnei Legrand că susținerea cu public va avea loc în februarie 2010. Doar că promisiunea a fost una, iar realitatea – alta:
„Timpul a trecut și, văzând că nu primesc nici un semn de la profesorul meu coordonator, am început să-i dau mesaje și să-i telefonez ca să văd ce se întâmplă.
Cum niciodată nu am putut lua legătura cu dumnealui, m-am deplasat la București pentru a vorbi direct cu dânsul. Însă, timp de două zile, cât am stat în fața Școlii Doctorale, deși secretara îmi spunea întruna că va sosi să discutăm, nu a dorit să vorbească cu mine. Atunci am aflat că, după susținerea la catedră a tezei și după ce am părăsit Bucureștiul, mi s-a cerut, prin procesul-verbal întocmit ulterior plecării mele, să fac mici modificări tezei. Ceea ce, întoarsă la Timișoara, am și făcut, expediind de urgență cu poșta rapidă teza corectată conform cerințelor la Facultatea de Științe Politice.
Și am început din nou să sper că voi fi și eu programată la susținerea cu public, așa cum se întâmplase deja cu colegii mei. Însă, din nou, profesorul Barbu a refuzat să mă contacteze, așa că m-am adresat Universității București cu o sesizare, rugând să se intervină pentru fixarea susținerii cu public”.
Unanimitate în comisia de doctorat: calificativ „bine”
Acest lucru s-a întâmplat abia după ce Daniel Barbu a fost înlăturat de la conducerea Școlii Doctorale, iar funcția i-a fost preluată de către noul decan al Facultății de Științe Politice, Laurențiu Vlad, care i-a comunicat timișorencei că va putea susține teza cu public în 29 aprilie 2011. Comisia întrunită la data respectivă i-a acordat, în unanimitate, titlul de doctor Veronicăi Legrand, cu calificativul „bine”, toți membrii comisiei, inclusiv coordonatorul lucrării, profesorul Daniel Barbu, semnând procesul-verbal.
Răsturnare de situație
Dacă până în acel moment lucrurile au mai mers cumva, de la acea dată, filmul s-a rupt definitiv: „La cerere, universitatea mi-a transmis o adresă prin care mi se confirma acordarea titlului de doctor, după ce CNATDCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare) urma să analizeze actele depuse la dosar. Spre stupefacția mea, chiar de ziua mea de naștere, la sfârșitul anului 2011, am primit prin poștă o adresă de la universitate prin care mi se comunica faptul că teza mi-a fost invalidată de CNATDCU, iar cel care a cerut invalidarea a fost chiar… coordonatorul Daniel Barbu!
Motivele invocate m-au lăsat perplexă, pentru că niciodată în perioada studiilor doctorale, profesorul Barbu nu le-a menționat, lăudând calitatea materialelor de cercetare și dându-mi doar note de 10 și calificative de <foarte bine>. Fac mențiunea expresă că niciodată nu am fost acuzată de plagiat, nici de către coordonator, nici de către comisia CNATDCU, așa cum, din păcate, constat că se întâmplă acum”.
Dedublare de personalitate
În decizia comisiei de sociologie, științe politice și administrative a CNATDCU, se menționează: “Așa cum remarcă și coordonatorul științific al lucrării, prof. D. Barbu, teza nu are aparat metodologic”.
La rândul său, Veronica Legrand explică: “După ce aflasem de această cerință (după susținerea la catedră a tezei – n.r.) în data de 28 mai 2010, când fusesem la București (și când, în ciuda așteptării de două zile, n-am reușit să vorbesc cu profesorul Barbu, acesta pur și simplu preferând să nu dea ochii cu mine), am refăcut lucrarea (varianta a șasea) și am trimis-o la Facultatea de Științe Politice.
După această lucrare refăcută susținusem și teza cu public, în data de 29 aprilie 2011, de aceea am fost destul de mirată când referatul prezentat de profesorul Barbu la susținerea cu public era asemănător cu cel prezentat la susținerea în catedră. Ceea ce înseamnă, probabil, că fie profesorul Barbu nu citise ultima lucrare refăcută (din câte am înțeles, dânsul era în relații destul de proaste cu cei din conducerea facultății), fie ignorase ultima variantă, fie că membrilor comisiei CNATDCU li se prezentase o altă variantă a lucrării și nu cea corectată și expediată la București cu poșta rapidă în data de 31 mai 2010. Fac precizarea că toate celelalte variante mai neelaborate se găsesc la profesorul Barbu.
Am căutat la facultate varianta ultimă, dar n-am mai găsit-o, deși expediasem la Facultatea de Științe Politice șase exemplare cu poșta rapidă. N-oi fi căutat-o eu bine…”.
Rezumând: o cerință a comisiei de doctorat, îndeplinită de Veronica Legrand cu promptitudine – dovada o reprezintă calificativul “bine” primit, calificativ la care a achiesat inclusiv profesorul Barbu, acesta semnând procesul-verbal prin care i s-a conferit timișorencei titlul de doctor – este invocată ulterior, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat între timp, de comisia CNATDCU! Cum putea profesorul Barbu să consimtă la acordarea titlului de doctor, iar câteva luni mai târziu să provoace invalidarea tezei?! Incredibilă dedublare de personalitate…
Ca la Radio Erevan
Un alt motiv menționat în decizia comisiei CNADTCU de invalidare a tezei doamnei Legrand, de asemenea bazat pe o remarcă a coordonatorului Daniel Barbu, a fost acela că “teza rezumă propriile lucrări editate”.
Cum se apără doamna Veronica Legrand: „Este un neadevăr cras: eu am editat nu cărți despre Cehoslovacia, ci doar o carte. E drept, apărută după epuizare în două ediții. Și aceea nu se referea la <Primăvara de la Praga>, ci la cauzele constituirii și dezmembrării Cehoslovaciei. Domnul profesor Barbu știa acest lucru, pentru că era în posesia cărții mele. În plus, cartea <Cehoslovacia între pragmatism intern și interes internațional> avea doar 92 de pagini prima ediție și 124 de pagini ediția a II-a. Nu înțeleg cum ar fi putut <Primăvara de la Praga văzută de la București>, ce avea subiect total diferit și peste 300 de pagini, să fie REZUMATUL primei cărți. Oi fi eu de altă etnie, dar tot parcursul meu școlar l-am făcut în România, așa că eu consider că, prin folosirea sintagmei <Teza rezumă propriile lucrări editate>, cineva îmi insultă inteligența și își bate joc de mine și de limba română”.
Într-adevăr, cine are curiozitatea să verifice acuratețea afirmațiilor doamnei Legrand va putea observa, cu ușurință, diferențele evidente dintre cele două lucrări: Teza de doctorat <Primăvara de la Praga văzută de la București> a fost publicată, în 2014, la editura Eurostampa, numărul total de pagini fiind 406, în timp ce lucrarea de licență <Cehoslovacia – între pragmatism intern și interes internațional> a fost publicată la Editura Universității de Vest, în 2006, și numără 124 de pagini, dintre care în doar trei pagini (67-69) se face referire la Primăvara de la Praga! Rămâne un mister cum au ajuns membrii comisiei CNATDCU la concluzia halucinantă expusă în decizia de invalidare a tezei…
„Descoperire” de ultimă oră
În sfârșit, un al treilea motiv menționat de comisia CNATDCU a fost acela că „teza nu este fundamentată prin bibliografie de specialitate”.
Îi dăm din nou cuvântul doamnei Legrand: „Chiar așa? Păi de ce am primit atunci doar note maxime în anul II și III de studii și nu s-a sesizat nimeni la susținerea tezei în catedră că bibliografia nu era de specialitate? De ce a semnat profesorul Barbu, după susținerea în catedră, recomandarea ca teza să fie susținută cu public, iar după susținerea cu public a semnat procesul-verbal de acordare a titlului? Practic, CNATDCU, la solicitarea chiar a coordonatorului științific al lucrării, îmi cerea refacerea în totalitate a tezei, prin renunțarea la tot ceea ce deja cercetasem și redactasem, și reînceperea cercetării cu o blibliografie total diferită, neprecizată. Ce bibliografie? Și ce urma să se întâmple cu teza deja redactată aflată în posesia coordonatorului?”
Sunt întrebări la care doamna Legrand n-a primit nici până astăzi vreun răspuns.
Mai mult, și europarlamentarul Cristian Preda, cel care a fost președintele comisiei de doctorat la data susținerii tezei cu public, în 29 aprilie 2011, a rămas stupefiat când a aflat de decizia comisiei CNATDCU, dumnealui scriindu-i doamnei Legrand pe mail următoarele: „Îmi pare rău să aflu că teza dumneavoastră a fost invalidată. E o premieră în facultatea noastră”!
Comisia de contestații face recomandări…
Ulterior, ca urmare a contestației depuse cu privire la decizia CNATDCU de invalidare a tezei de doctorat, o comisie de analiză instituită de Ministerul Educației Naționale a ajuns la concluzia că membrii primei comisii au procedat corect:
„Urmare a analizării documentelor, comisia de analiză a contestației a propus CNATDCU invalidarea tezei de doctorat, cu argumentarea: <Având în vedere obiecțiile formulate de conducătorul de doctorat, comisia recomandă refacerea tezei sub coordonarea unui nou conducător de doctorat din cadrul aceleiași școli doctorale>”.
Nimeni nu se bagă
Deși i se făcuse o nedreptate vizibilă din avion, doamna Veronica Legrand s-a arătat dispusă să-și refacă teza, însă nu s-a putut:
În 29 aprilie 2011, comisia de doctorat din care făcea parte și coordonatorul științific al lucrării, Daniel Barbu, a hotărât să-i confere Veronicăi Legrand titlul de doctor în Științe Politice, iar în 20 octombrie 2011, comisia CNATDCU a decis invalidarea tezei de doctorat, la îndemnul aceluiași profesor Barbu!
„Am acceptat și refacerea tezei, însă toți posibilii coordonatori m-au refuzat, precizând că lucrarea nu are nimic, că este doar o <șmecherie> a profesorului Barbu pentru a-mi refuza diploma la care am dreptul, și argumentând că nu doresc să-și pună în pericol propriii doctoranzi în fața ranchiunei și răzbunării președintelui de comisie Barbu (acest lucru chiar s-a întâmplat cu o teză de doctorat în sociologie ce o avea, dacă nu mă înșel, coordonator pe doamna prorector Voinea)”.
Revoltă în lumea academică
Da, între timp, profesorul Daniel Barbu ajunsese președinte al comisiei CNATDCU de sociologie, științe politice și administrative, postură din care a „reușit” să exaspereze o grămadă de colegi de breaslă, opt dintre aceștia – cadre universitare și cercetători la Universitatea din București, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea din Oradea, Institutul de Cercetare a Calității Vieții (Academia Română) – solicitând, în iulie 2013, printr-o scrisoare deschisă adresată ministrului de atunci al educației, Remus Pricopie, demiterea lui Daniel Barbu din funcția de președinte al respectivei comisii CNATDCU, pe motiv că activitatea disfuncțională a acelei comisii bloca procedura de abilitare pentru conducerea de doctorate.
Judecată sumară
După respingerea contestației, Veronica Legrand s-a adresat justiției, printr-o acțiune în contencios administrativ, însă cu același efect. În 29 mai 2013, Curtea de Apel București s-a spălat rapid pe mâini, dând credit deplin celor de la CNATDCU:
„În condițiile în care teza de doctorat a reclamantei a fost invalidată, cu indicarea motivelor avute în vedere de către CNATDCU la luarea acestei decizii, instanța de judecată nu se poate substitui comisiilor de specialitate din cadrul CNATDCU pentru a valida teza de doctorat, dispozițiile Legii nr. 1/2011 stabilind în mod expres procedura de urmat în vederea atribuirii titlului de doctor”.
Nici instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, n-a găsit nimic în neregulă, absolvindu-l pe profesorul Daniel Barbu de orice vină:
„Este adevărat că propunerea de invalidare a fost făcută și de către profesorul Daniel Barbu, care fusese conducătorul tezei și făcuse parte din comisia care, la susținerea tezei, acordase calificativul <bine>, dar în acest sens nu se poate reține o încălcare a legii, care să conducă la anularea procedurii; totodată, această propunere este rezultatul deliberării unor organe colegiale, ce implică aprecierile mai multor membri, iar nu în exclusivitate opinia unei persoane”.
Mda, ce să spunem, curată deliberare, atâtea capete luminate n-au fost în stare să vadă, de exemplu, că o carte de 400 de pagini nu poate rezuma trei pagini! Acolo s-a întâmplat la fel ca în parlament, unde nimeni nu votează de capul lui, ci toți urmează linia partidului pe care îl reprezintă.
Plângere penală la Parchetul General
Chiar dacă nu mai speră că îi va mai fi acordat vreodată titlul de doctor, doamna Veronica Legrand nu vrea ca profesorul Daniel Barbu să scape basma curată, astfel că a înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere penală împotriva respectivului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu și trafic de influență. Veronica Legrand speră ca, în urma cercetărilor procurorilor, să afle răspunsuri la câteva întrebări:
„Poate să înțeleg, în sfârșit, de ce am fost escrocată de către acest profesor care apare frecvent la televizor, dând lecții de morală civică și politică. Și de ce munca mea de cercetare de cinci ani este aruncată la gunoi. Eu, fiind trecută de 35 de ani, plătisem taxe pentru a urma doctoratul, mă deplasasem timp de trei ani, de două ori pe lună, la București, pentru a asista la cursuri și a-mi susține examenele și testele, pe care le-am absolvit, conform datelor înscrise în catalog, fără nici cea mai mică problemă. Ce variantă a lucrării a fost prezentată CNATDCU? De ce analiza și semnăturile celor cinci membri ai comisiei de doctorat (inclusiv a domnului Barbu) nu mai erau brusc valabile? Păi atunci la ce mai sunt bune comisiile întrunite la susținerea tezelor?”.
După ce s-a zbătut atâția ani să i se facă dreptate, Veronica Legrand așteaptă acum să vadă dacă întrebările de mai sus vor rămâne retorice sau vor primi răspunsurile corecte…
Barbu a votat ca hoţia intelectuală să devină lege
În încheiere, să mai menționăm că luni, ordonanţa care îi avantajează pe plagiatori a fost adoptată în plenul Senatului, for decizional în acest caz. Ordonanţa plagiatorilor a fost adoptată cu voturile PSD-ALDE, din această ultimă formațiune făcând parte și Daniel Barbu. Legea dă posibilitatea unui plagiator să renunţe de bunăvoie la doctorat, fără să răspundă pentru frauda intelectuală comisă. De asemenea, titlurile de doctor sunt acordate şi retrase de universităţi, nu de Ministerul Educaţiei.
În urma criticilor aduse acestor modificări legislative de reprezentanții guvernului, Daniel Barbu nu numai că n-a intrat în pământ de rușine, dar a provocat din nou consternare, cerând, ritos, ca ”dacă nu premierul, măcar ministrul să vină să-şi ceară scuze în plenul Senatului”!
acest filozof palavragiu are SUFLETUL precum ii este si CHIPUL.