Nevoia de a se pune un accent sporit pe sănătate nu este un lucru apărut chiar acum. De o bună bucată de timp, se vorbeşte de alocarea unor sume mai mari pentru bugetul sistemului sanitar, de construirea de spitale, de remunerarea personalului şi de alte chestiuni care ţin de îmbunătăţirea calităţii actului medical.
Sunt aspecte fireşti, pe care orice om normal şi le doreşte şi în jurul cărora se nasc tot felul de abordări politice, economice sau sociale. Pe scurt, e bine să avem spitale şi medici plătiţi decent, dar toată rezolvarea ecuaţiei ţine de bani.
Dacă vom avea mai multe unităţi medicale şi personal mai bine remunerat, vom vedea. Cert este însă că remarcăm o creştere spectaculoasă a numărului de farmacii şi a punctelor de recoltare a sângelui pentru efectuarea analizelor medicale.
Fenomenul nu se întâmplă doar în mediul rural, unde chiar era nevoie de astfel de obiective, ci şi în Timişoara. Practic, nu există straduţă care să nu aibă farmacia ei, sunt chiar unele lângă altele, iar centrele pentru analize medicale aproape că au intrat în scările blocurilor.
În Calea Aradului, de pildă, un lanţ farmaceutic are deschise două unităţi chiar în acelaşi imobil, la 20 de metri distanţă unul de altul!
Chiar aşa de îngrijorătoare este starea de sănătate a timişorenilor, încât meregm după medicamente la fel de des ca atunci când cumpărăm pâine sau avem de-a face cu alte explicaţii care ies din registrul medical?
În oricare dintre aceste situaţii ne-am afla, rezultă că avem de-a face cu o lume bolnavă, bolnavă…
