Nemţi nu mai are, căci s-a transformat, în timp, într-o mică Românie populată cu oameni strămutaţi aici din 37 de judeţe ale ţării, în schimb tradiţiile şvăbeşti de odinioară le păstrează şi acum cu sfinţenie, la fel ca legăturile cu fiii germani ai satului, astăzi trăitori în landul Baden-Württemberg.
CITEŞTE ŞI: Ca să scape de primar, şoferul a sunat la 112
Este vorba despre comuna timişeană Darova, care a sărbătorit recent 230 de ani de la înfiinţare şi şi-a celebrat vârsta cu un kirchweih ca la carte.
„Aproape 300 de nemţi ne-au vizitat în 27 august, alături de noi aflându-se, cu prilejul aniversării, şi primarul din Spaichingen, o localitate din districtul Tuttlingen, unde îşi duc viaţa mulţi dintre foştii noştri consăteni, nemţi bănăţeni şi descendenţi ai întemeietorilor aşezării numite odinioară Darovva. Întreaga manifestare a fost organizată împreună cu Forumul Şvabilor din Germania şi s-a derulat după tipicul de kirchweih.
CITEŞTE ŞI: Invazie de şobolani într-un oraş din vestul ţării
Am avut parte de un spectacol susţinut de fanfara oaspeţilor, s-a mers la biserică şi la cimitir, pe la mormintele înaintaşilor, s-a înălţat pomul sărbătoresc împodobit cu panglici.
Am amplasat, pe faţada Căminului cultural, chiar sub mozaicul ce întruchipează o pereche tradiţională de nemţi din Darova, o plăcuţă menită să aducă aminte, peste timp, de acest moment impresionant.
Cântecele nemţeşti au răsunat în toată comuna, lumea a cântat, a dansat şi s-a distrat. De data aceasta, am celebrat vârsta rotundă a localităţii, căci, altminteri, kirchweih ţinem în fiecare an, îngrijindu-ne să aducem aici fanfara de la Caransebeş şi artiştii de la Forumul German din Bocşa şi Reşiţa”, ne spune Sorin Tilihoi, primarul Darovei. Şi ne mai mărturiseşte edilul că iubeşte aceste manifestări cu atât mai mult cu cât el însuşi este neamţ după mamă, „probabil ultimul rămas acasă”.
„Sunt, de profesie, dascăl de matematică şi mi-am petrecut multe vacanţe de vară în Germania, ca administrator al unei firme. Să rămân definitiv acolo, chiar dacă am cochetat cândva cu ideea, nu mi s-a deschis drum, aşa că am decis să aduc spiritul nemţesc în locul în care m-am născut.
Orice s-ar spune, sângele apă nu se face. De fiecare dată când ascult muzica de kirchweih îmi saltă inima”, adaugă Tilihoi.
