O comună de lângă Timişoara a câştigat în instanţă o suprafaţă administrativă de peste 500 de hectare, care până nu demult a aparţinut unei alte comune.
Însă, cu hotărârea judecătorească în mână (decizia nr. 800/2014 a Tribunalului Timiş) şi fără ca edilii celei de-a doua comune să o conteste pe cale juridică, ba chiar şi cu măsurătorile de rigoare făcute ca la carte şi aprobate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Timiş, edilii primei comune încă fluieră a pagubă.
„Nu vrea Bucureştiul”
„Hotărârea judecătorească e clară, din punctul de vedere al OCPI Timiş totul e OK, ba mai mult, chiar şi cei de la Primăria Parţa au semnat toate documentele necesare, însă terenul tot nu ne-a revenit în posesie. Singurul răspuns pe care îl primim este că nu vrea Bucureştiul!”, susţine Dorin Ignuţa, primarul comunei Pădureni, cea care a câştigat terenul.
Trebuie spus că terenul respectiv este foarte interersant din perspectiva veniturilor pe care ar putea să le aducă la bugetul local. Se estimează că ar fi vorba despre circa 500.000 de lei pe an, o sumă care ar ajuta considerabil administraţia publică locală din Pădureni, care are la dispoziţie un buget anual de doar aproximativ 700.000 de lei.
Iată că, din cauza unor probleme de interpretare a documentelor – inclusiv a unei hotărâri a instanţei, despre care ştie oricine că are în mod normal putere de lege – comuna beneficiară a sentinţei a pierdut deja veniturile care ar fi trebuit să-i revină pe 2016 din impozitele pe terenul şi activele private amplasate pe terenul respectiv şi riscă să nu-şi încaseze nici impozitele pe acest an.
Este vorba, între altele, despre Fabrica de nutreţuri combinate (FNC) Pădureni (foto), dar şi despre o fermă de îngrăşare a porcilor, ambele aparţinând companiei Smithfield.
Mai trebuie spus că atât Parţa, cât şi Pădureni, sunt comune care au luat naştere în 2004. Parţa şi-a obţinut „independenţa” de comuna Şag, iar Pădureniul s-a desprins de Jebel.
OCPI Timiş a clarificat chestiunea, dar problema e mai sus
„Problema e, într-adevăr, la Bucureşti, la Agenţie (Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară), nu la nivel judeţean. Motivul care se invocă pentru nepunerea în aplicare este o expertiză care a stat la baza hotărârii. Cei de la agenţie susţin că există anumite neconcordanţe în materialul respectiv. Din punctul meu de vedere, o hotărâre judecătorească ar trebui pusă în aplicare, fără discuţie, şi am făcut tot ce depinde de noi ca să se respecte decizia instanţei”, susţine Marius Arthur Ursu, directorul OCPI Timiş, el mai susţinând că la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară ar fi fost depus doar un memoriu din partea edililor din Parţa, care ar semnala hibe în legătură cu expertiza pe baza căreia s-a tranşat problema de către Tribunalul Timiş.
Situaţia este, iată, în coadă de peşte, deşi n-ar mai trebui să discute nimeni despre o chestiune tranşată de un judecător şi necontestată pe cale juridică. În meandrele birocraţiei româneşti, însă, ceea ce pare clar ca lumina zilei rămâne, iată, în ceaţă.
