„Mai bine mergeţi cu 17-le decât cu tramvaiul. Alea nu merg niciunde, vă trag în piept, o să vedeţi!”, spune un bărbat cu care trecătorii din zona Pieţei 700 sunt obişnuiţi.
Când nu se află sub influenţa aurolacului, e „de-al casei”, mătură trotuarul din faţa unor societăţi comerciale din zonă, duce gunoiul, mai câştigă un ban. „Băi, să vă puneţi cu ăştia, că toţi sunt corupţi”; strigă un alt bărbat, la doi paşi de primul.
„Lasă că o ştiu eu pe aia, am mai văzut-o, o cunosc bine, ştiu ce poate!”, afirmă o altă persoană, după alţi doi paşi. „Păi tot eu să fac totul, că tu nu eşti bun de nimic. Io să aduc bani, io să fac rost de ţigări şi de mâncare”, spune o femeie care împinge un cărucior, iar de hainele ei se agaţă trei copii.
E clar, nimeni nu înţelege nimic, Piaţa 700 pare că s-a transformat într-un spital de nebuni, unde fiecare îşi strigă durerea în stradă. Neliniştile oamenilor tulburaţi sau influenţaţi de droguri îi sperie pe unii trecători, în special pe cei care nu sunt obişnuiţi cu zona.
Uneori, unii dintre ei se iau la bătaie pentru că au conturi de reglat. Se adună în piaţă spre orele serii, unii vin din centru sau din alte zone pe unde au prestat diferite munci sau pe unde au cerşit, alţii vin chiar de pe la tarabele din „700”, unde au ajutat vânzătorii la aranjarea mărfii. Ferească Dumnezeu să fii prin zonă când, beţi sau drogaţi, se pun să joace barbut, pentru că le sare ţandăra din orice…
