Despre cei peste 2.200 de localnici din Iecea Mare ai fi tentat să spui că au vocație de navetiști, deși nu e chiar exact. E drept că vreo 150 dintre ei muncesc în fabricile din cele trei orașe apropiate, la Sânnicolau Mare, Jimbolia și Timișoara. Primarul Liviu Tomulea crede că ei se împart cam egal în cele trei direcții în care îi duc autobuzele muncitorești.
Dacă am spune că iecenii au vocație de „stranieri”, adică de oameni plecați să muncească pe afară, iar nu ar fi exact. Pentru că doar vreo 30 la sută din populația activă a comunei – aprecierea aparținând, de asemenea, edilului – a luat temporar drumul pribegiei pentru a câștiga un ban mai bun.
Țările de destinație ale sătenilor din Iecea Mare sunt Spania, Germania și Italia. Îi poți găsi însă și în Irlanda, ba chiar și în Anglia, mai ales pe romii din această localitate. Primarul spune despre ei că se ocupă, când nu sunt la Londra sau la Dublin, adică în sezonul de evenimente locale, cu comerțul ambulant de mărunțișuri, pe la rugile bănățene. Din cei vreo 250 de romi, 70 sunt obișnuiți cu drumurile europene. Primarul spune despre romi că fac cinste comunei și nu există motive de ocară la adresa lor.
Dacă am afirma că iecenii lucrează acasă, în comuna lor, iar nu ar fi corect, pentru că Iecea Mare nu are decât vreo 70-80 de locuri de muncă. Asta, dacă adunăm toate posturile din instituțiile publice, din comerțul local și din agricultură. La primărie, de exemplu, în acest moment, este disponibilă o singură poziție – cea de la urbanism, dovadă că joburile de acasă ar fi la mare căutare, dacă ar exista.
Cum vedem, preferințele ocupaționale se pliază după vremuri, iar vremurile de acum îmbină în materie de joburi opțiunile locale cu cele din orașele apropiate și cu cele oferite de globalizare.
